Dor de Basarabia..

Ion Paladi și Orchestra "Lăutarii" DORUL BASARABIEI

https://www.youtube.com/watch?v=KFIGdjW-YIY

Avertizez că rupe.. rupe de jalea dorului, de culmea odorului.. rupe inima și-o reînnoadă în jurâminte pure cu cataramă, să nu i se mai destramă..

 Această melodie mi-a redat pe de-a întregul încântarea de a asculta muzică populară, de a mă bucura total de ea, de a o regăsi în contextul vieții noastre cu specific românesc, dar și de a conștientiza mai bine acel timp și modul cum ne-a fost sustrasă Basarabia..cât rău și câte inimi frânte atunci..cât s-a învrâjbit frate cu frate din cauza dușmanilor de moarte ai nației noastre...cine și cum să-i mai tragă la răspundere?

 Prin acest filmuleț ce reprezintă videoclipul melodiei se conștientizează (cu un scenariu specific, dar colosal) atâta de bine cum s-a întamplat atunci, încat nu ai cum să nu faci măcar un ”of” față de ceea ce este azi R.Moldova, tu român fiind.. da, și oricât ți-ai fi uitat țara, neamul și rudele tot nu ai cum să oftezi dacă asculți acest cântec și-l pătrunzi, sau te va pătrunde, în orice caz... Ce om ar putea fi acela care-și dezice neamul, dacă n-ar mai avea această sensibilitate, această simțire românească, care e mai mult decât autentică față de una de pe aci ”românească”. Un român mai sadea decât orice român acest cântareț -Ion Palade - care nu are cum să nu te cucerească cu doina lui și cu vocea de aur. - Off Moldova..

Parcă râurile ne-au despărțit,

Iar munții mintea ne-a umbrit,

Alteori dușmanii ne-au asmuțit,

Căci deseori sufletul ne-a muțit..

Suflet la fel cu-o limbă comună,

Nu unea acea simțire străbună,

Că pre multe nații s-au infiltrat,

În sânge și-n astă nație înșurubat.

Românii, însă avut-au un vis,

Srăbunii văzut-au tunelul închis,

În inimi un crez nezdruncinat,

Ce nici dușmanii n-au aflat..

În vremi ce ei tot ne risipiră,

Iar tărișoarele ne tot pustiiră,

Ne cotropiră pân la epuizare,

Noi tot vedeam unirea-n zare..

Visul lui ”Restituţio Dacia” ştiau,

Că semenii de-o limbă tot visau,

C-atâte popoare pe cap de sătean,

Pe țăran n-ademenea vreun turban..

Știa că numa curajul de ”malus dacus

Ce sevraja pașa în brațele de dracus,

 Numai astfel de vitejie îi va uni iar,

Un domn, chiar făr ”nume nobiliar..

Că unirea n-o făcu doar Cuza Vodă,

Și nici gura lumii prea slobodă,

Nici diplomați de barde, subiectivi,

Ci orice bade din neam de obiectivi..

Publicat și aci:

http://confluente.ro/valerian_mihoc_1453648159.html