Tristețea curmă..

 

Tu te-ai stins.. tristețea curmă.. 

Azi ai fi implinit o vârstă..  

Ce-n seara amintirilor o scurmă,  

Este poate cea mai tristă..  

 

Cum deseori destinul ne arată  

Câte planuri se duc ca fumul,  

Parcă, iată numai cu-o erată,  

Nimicul vine-trece ca nebunul..  

 

La câți ani ai fi avut tu atât de falnic,  

Fără de-o tristă mină-n urmă  

Prin bucurie erai atât de darnic,  

Acu doar regrete de ”erete'n umbră..  

 

Când se deschide o poartă ori ușă,  

Părcă așteptarea se-nplinește,  

Dar oricâtă speranţă apare'n tușă,  

nu mai vi..şi, expectanța ”prisosește..  

  Privind acesta fotografie, precum si altele asemenea in care.. atatea.. desi, viata ne incercase de mici... viata totusi daca vrei o iei cu tot ce presupune fara sa te mai gandesti la acestea.. nici n'ar avea sens.. caci, ceea ce ramane parca dintr'un om.. uneori pare doar o umbra..

  Dintotdeauna ziua de 2 Mai se asocia cu ziua fratelui, astfel a rămas o obișnuită -suspendata după ce s-a stins... 

 dar, și amintiri plăcute, care după tot acest timp de enorme..., ele, aminirile, redevin așa. Cu toate că, de undeva de acolo de sus cred că privește cam nedumerit ... dar..
Regretăm etern...!  

Chiar la fiecare sărbătoare, lipsa se resimte mai tare.. 

Tot ce iubesti pe acest pamant
In cer se transforma intr-un cant
Lauda, imnul cu note si voci ingeresti,
Unde arzi de bucurie si nu te parjolisti..
((