Un om "mic la stat, mare la sfat"...
-514 ani de la stingerea din viață a Domnitorului, dar nu și din memoria poporului..
" Iară pe Ștefan vodă l-a îngropat țara cu multă jale si plângere în mănăstirea Putna. Atâta jale era, de plângeau toți ca după un părinte al său, că cunoștiiau toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă apărătura...
Amintrilea era un om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știa al acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vârâia, ca văzându-l ai săi să nu îndărăpteze și pentru aceia rari de nu biruia. Și unde-l biruiau alții nu pierdea nădejdea, ca știindu-se căzut jos să ridica deasupra biruitorilor." - Grigore Ureche -"Letopisețul țării Moldovei"
47 de ani de Domnie Glorioasă ..poate cea mai.. În orice caz figura cea mai impozantă a istoriei țării (ce s-a stins din viață la 02.07.1504)!
Cinstire veșnică..! Odă Domnitorului Ștefan cel Mare!!
Un om ce n-a uitat a omului valoare,
Şi a opincilor ce cutreierau pe ogoare,
Nici de a răzeștilor lui naţional origini,
Redefinind-o cutezător făr'de vini şi pricini.
Fost-a odată un om “mic la stat, mare la sfat”,
Un om cumpătat şi mare în al său voievodat,
Din ţinuturile străbune ale sfintelor trainicii
Moldovene: ce prin jertfe scris-a granița Ţării.
În faţa celei mai mari primejdii duşmane,
Pe când Europa ascunzându-se de turbane,
Apare în Moldova un om atât chibzuitor,
Ce-nfrânează nelegiuite biruinți pilduitor!
Cu sabia într-o mâna, iar crucea-n cealaltă,
“Athleta Christi” cu o dragoste cât mai curată,
Muncea asiduu cu o sârguinţă ne-mai-aflată,
Mai mult de vreo altă domnie ştiută vreodată...
Un voievod cu mult prea profundă iubire,
Împrăştiind-o în vene de comenduire,
Un domn măreţ cu credinţa-i neştiută,
Numai de pieptu-i viteaz arhicunoscută...
Un om cu-n crez ce n-a căutat a sa valoare,
Doar vitează țara în ochii altora să fie Mare!
C-a fost mică în fapt şi mare trează la căutat,
Turban fără izbândă ce mari nelinişti a aflat...
Încolţit fiind dinspre toate colţurile lumii,
Înfricoşat din frica de prejudecăţile ţării,
Că doar cauta-vă a pune vieţile în primejdii,
Pentru faima lui, lipsită de orice sfinte nădejdii..?
Vroind să-npace pe orişice bade ce-l urma,
Orice nedreptate altoită pe acasă îi curma,
Înlăturând şi pe acei boieri răi ce cutezau
Impunând, mișeii de numai un fir retezau...
Că nici dijmele nu erau prea mari sau mici,
Iar de când prin ţară nu mai erau inamici,
Brânza era miere, ori mierea era de aur,
Ostenii ţării având puteri ca şi de taur!
Vivace Domnie, prin care ţara a prosperat,
Şi orice slujbaş demnitate şi-a căpătat,
Nerâvnind la nici un bun al altui seamăn,
A zeciut orice ban al țăranului moldovean!
Când ordinea în ţară a început a scărpina,
Holerele, lipitorile de pe popor le scutura,
Lucrarea interioară ce sieşi şi-o ordona
Şi cugetu-i drept de creştin şi-l impunea!
Şi când duşmanul se încumeta la luptă
Cu cea mai grea ură din a iadului ruptă,
De oaia cea mai blândă în dragostea-i curată,
De atâta lup, lupta-n muşcătura-i cea cruntă!
Un brav viteaz ce-n luptă se avânta voios,
Mângâind în spadă-i turbanul până la os,
Să-şi poarte coşmarul pe când încă trăind,
Să n-aibă vise ca ţara va mai umili cotropind...
Şi-n sângele-i prin care graniţele scris-a,
Moldova era inima-i, harta nedescompusă...
Căci voinţa aceia de a fi om nu-i în zadar,
Când creştinătatea avea a lui inimă - Hotar!!
Omagiu adus celui mai important domnitor al Moldovei din toate timpurile, Ştefan Cel Mare, cu ocazia împinirii a 514 ani de la stingerea vieţii Domniei Sale.
- Papa Sixtus al IV-lea l-a numit „Athleta Christi” = Atletul lui Cristos. Acest titlu se referea, iniţial la sfinţii militari din secolele III şi IV, dintre ei cel mai cunoscut fiind Sf. Martir Sebastian. Papii au început, din secolul al XV-lea, să le confere acest titlu conducătorilor de armate care apărau creştinătatea, mai ales de atacurile Imperiului Otoman.
- “Mic la stat, mare la sfat” - i-a spus un mare cărturar. (de Grigore Ureche)
Ziua aceasta cred că ar fi trebuit fi considerată zi de doliu național...
