Motto:"Diamantul rămâne diamant chiar dacă cineva îl va murdări de glod... acesta este si talentul."- Diana Sava Daranuța
Unii oameni se prezintă singuri ..
Precum Diana Sava Daranuța
-V-M-am mirat foarte tare în momentul în care mi-ai spus că ai o anumită vârstă și de asemenea că ai copii destul de mari -realizări considerabile, deoarece, nu numai că pari, dar ești precum o fetișcană. De fapt, ce te face să crezi că ești mare-mare?
Poeta Diana Sava Daranuța:Nu mă consider fetișcană...mai ales când mă uit dimineață în oglindă și-mi văd ridurile...
V-Care riduri, căci nu se văd?!
Poeta Diana Sava Daranuța: Hmm, mulțumesc, draguț, dar eu știu că le am. Știți cum putem recunoaște vârsta unui pom? Prin inelele de pe trunchi, ce le vedem mai clar abia când tăiem copacul. Cam așa am spune și despre noi oamenii, cu toate că nu ne arătăm vârsta. Adevărul este că, nici nu mă simt de 40 de ani. Vorbesc despre simțirea psihologică. Noi toți avem o vârstă interioară ce nu corespunde cu cea cronologică. La unii e mai mult la alții mai puțin. Totul vine din interior, cred. Mă bazez și pe observația externă, anume că în general oamenii buni la suflet, nu știu de ce, dar chiar și atunci când îmbătrânesc, rămân frumoși. Vezi câteodată niște bătrânei așa frumoși la chip, cu o noblețe a ridurilor ce inspiră speranță prin lumina ce o emană în jur... Acești oameni te fac să zâmbești, iar uneori să lăcrimezi când îi vezi. Căci, se poartă natural, dar demn și nobil.
-’’Poezia este căsătoria realității cu idealul, în sufletul poetului.’’- de Bogdan Petriceicu Hașdeu
Un om frumos îmbătrânește frumos, deoarece frumusețea sufletului în timp o ajustează pe cea a chipului indiferent de timp, de echilibrul și corespondența celor două vârste. Frumusețea sufletului în genere caută a se exprima și în exterior. Apoi și vice-versa, am văzut oameni răutăcioși, mai mereu furioși, iar chipul lor mai mereu traduce stările permanente ale sufletului lor.
Deci, îmi doresc să îmbătrânesc frumos... La un moment dat, posibil în legătură cu acestea, recent am tras o linie ca să îmi reevaluez propriile succese și insuccese... Recunosc, nu sunt prea încantată de mine, căci în toți acești ani puteam publica foarte multe. Mereu am considerat că mai am timp și încă nu a sosit momentul. Mereu lăsam cele scrise într-un sertar, având alte priorități precum: job-ul, familia, casa, copiii.
-Frumusețea sufletului în genere caută a se exprima și în exterior. –D.S.D
V-Deci, cumva mereu ți-ai dorit să scri!?
Poeta Diana Sava Daranuța: Da, scrisul mi l-am dorit dintotdeauna, este parte din mine, am publicat prima carte cu 15 ani în urmă, după care mulți din jur m-au descurajat sistematic zicându-mi: ”scriitorii au viață săracă”, “ce-ți trebuie ție asta?”, “nu iese din asta bani, ce-o să ai tu din asta?”. Am avut parte de surprize chiar din partea unor oameni apropiați, nu mi-e rușine să spun asta.
Cu toate acestea, ceva s-a menținut continuu, am constatat că îmi e foarte important scrisul, indiferent de situația financiară. Mă bucur să știu că ajung și pot să ajut sufletul cuiva... Mă bucur dacă cineva, citind lucrarea mea, s-a regăsit într-o poezie într-un moment de cumpănă în viață, și dacă pot cumva să le aduc mângâiere sau le răspuns la o întrebare, sunt fericită! Ceea ce e mângâiere pentru alți oameni, mă mângâie și pe mine. Nu am o explicație logică pentru ceea ce scriu... Probabil că așa a vrut Dumnezeu, chiar dacă e și multă muncă, nu este numai meritul meu, este clar că e un dar!
-V-Pentru că tot am început cu vârsta, te-aș ruga dacă ai putea să ne faci o prezentare de a ta.
Poeta Diana Sava Daranuța: Off, ce îmi place să mă prezinte alții...! dar, știi de ce? Că nu prea îmi place când unii încep așa cu câte un șir neîntrerupt de prezentări, tot menționând faptul c-au fost și acolo și dincolo și... Repetiții fără sens. Mi se pare infantilă chestia asta și aberantă. Asta cu atât mai mult cu cât este și demonstrat științific faptul că fiecare om ajunge să facă mai multe în viață, știința completează, anume că - după cinci ani de zile intervine plictisul. Fiecare om are mai multe etape, evoluții, chiar descreșteri, apoi iar creșteri, însă, atunci când acest plictis devinet cronic, deja nu mai poți vorbi cumva de vreo creștere, cel puțin nu din punct de vedere uman, zic eu.
-Mă bucur dacă cineva, citind lucrarea mea, s-a regăsit într-o poezie într-un moment de cumpănă în viață, și dacă pot cumva să le aduc mângâiere sau le răspuns la o întrebare, sunt fericită!- Diana Sava Daranuța
Acestă teorie se aplică și la mine. Chiar dacă în permanență am fost legată de publicistică, de scris, de televiziune, oarecum în permanență am schimbat ceva. Eu nu pot fără aceste schimbări. Însăși viața e o schimbare continuă, iar dacă tu n-o accepți și n-o îmbrătisezi, atunci te va schimba ea pe ține.
La mine spre exemplu. Dacă acum fac o pauză în relația cu televiziunea, pentru care am scris, am regizat și prezentat emisiuni, în această pauză, ca să zic așa, scriu poezii, povești, pictez... Televiziunea în genere presupune mult, îți captează toată energia disponibilă, ori astfel nu-ți mai rămane timp pentru altceva. Așadar, consider acestea ca fiind o creștere, pentru că duci ceva pană la un punct, apoi când inspirația sau motivația seacă și nu mai are esentă îl lași și te iei de ceva care merge. Am invătat că atunci când ceva nu mai merge să nu mai forțez lucrurile.
’’ Poeţii sunt inima umanităţii.’’ - definiţie de Eugene Ionesco
La moment mă consider jurnalistă și poetă. Aștept momentul în care îmi voi vedea pe rafturi cel puțin o carte de proză, fie c-ar fi de povești, ori despre altceva, nu știu. Deocamdată zic că sunt poetă, producător tv., jurnalistă... Îmi place muzică bună, dacă mă aflu într-un mediu familiar, atuinci cânt. Am voce. Având școală de arte am compus, am și interpretat, sunt textier, am câteva cântece ale mele. Muzica îmi este ca o mângâiere, pentru că atunci când mi-este greu cânt. Totuși, am lăsat muzica la nivel de hobby.
-Însăși viața e o schimbare continuă, iar dacă tu n-o accepți și n-o îmbrățișezi, atunci te va schimba ea pe ține. - Diana Sava Daranuța
Atunci când scriu aud melodicitatea și ritmul versului...De aceea, răman și eu uimită în momentul în care unii dintre cititori îmi spun și ei că: “versurile dumnevoastră canta”. Hopa, îmi zic, aud și ei…! Deci, aha, mi-am atins scopul, căci dacă în inima lui este sărbătoare aceasta trece și la mine – uneori, aceasta fiindu-mi unica motivație de a scrie mai departe. De multe ori această linie melodică auzită, trebuie să spun, că determină insăsi natura versului, cadența lui, ritmicitatea, sau chiar rima.
V. – Și, totuși, cum ți s-a întca să ajungi să fi tu insăti?
Poeta Diana Sava Daranuța: După cum ți-am spus deja, nu-mi place lauda de sine. Dar, când am început să fiu mai atentă la ceea ce se scrie, la ceea ce se publică peste tot, am observat la unii acea siguranță de a se promova, o putere în promovare și în ceea ce spun că crează ei. Calitatea, însă, lasă mult de dorit... Azi, este o forfotă în cantitate, dar prin care, din păcate, și fărâma de calitate este înăbusită. Privesc aceste lucruri prin mine. În general, trebuie să spun din start că sunt o persoană autocritică. Din cauza această am și fost rezervată, dar și din cauza acestei enorme cantități de literatură din care nu mai deosebești... Autocritica, astfel, mă reține, mă reține ceva, dar și când mă avântă...! Este impresionant faptul că acolo undeva în interior acest lucru se maturizează, se tot cizelează precum un diamant.
- Îi înțeleg perfect pe cei care plâng în sufletul lor de suferință, dar care nu arată ci aleg zâmbetul cel mai larg pentru a dărui celor din jur emoții pozitive...e unica mască pe care o respect... Diana Sava Daranuța
Cred că fiecare dintre noi ar trebui să fim autocritici cu noi înșine, deoarece avem o responsabilitate față de fiecare ființă, iar în această viață avem datoria ca fiecare lucru să-l facem calitativ. Da, fiecare avem anumite momente grele, gânduri de nemulțumire, eșecuri, dar avem posibilitatea ba chiar responsabilitatea să alegem, conștienți fiind de ceea ce transmitem, ca să nu smintim... În genere, mă gândesc c-ar fi bine să fim pentru alții raza de soare pe care și noi la rândul nostru dorim să o primim de la cei din jur.
v.-Exact! Interesant! Adevărat!!
Poeta Diana Sava Daranuța: Fiind autocritică, am invătat să discern, să selectez, dar mai ales să nu mă mai las coplesită, chiar și de propriile probleme! Bine, dacă reușesc... O fi curaj oare?
V.-Curajul exprimării... J
Poeta Diana Sava Daranuța: Da, exact, se pare că este un ingredient necesar! În ciuda acestei atmosfere literare actuale, nu știu dacă mai trebuie să spun că citeam, cercetam și scriam încă de la vârsta de 12 ani. Am publicat încă din adolescentă în publicațiile de gen în aproximativ toate din R.Moldova. Debutul, adică publicarea primei cărți s-a întâmplat la vârsta de 24 de ani și a fost bine primită. Dar, ulterior, urmând căsătoria, copiii, după cum am mai zis, care mă captau cu totul, sertarul meu cu manuscrise se tot făcea neîncăpător ...
“Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.” -Nichita Stănescu
-Cred că fiecare dintre noi ar trebui să fim autocritici cu noi înșine, deoarece avem o responsabilitate față de fiecare ființă, iar în această viață avem datoria ca fiecare lucru să-l facem calitativ. - Diana Sava Daranuța
Din fericire, însă, pe lângă maturizarea de care spuneam, de cizelarea aceea interioară, la acestea se adaugă experiența care și mai bine șlefuiește arta prin instrumentele ei. Prin experiență se acumulează informație, se înmulțesc constelațiile emoționale, devin mai sigure, stabile în timp, ba devin sentimente, sau chiar pasiuni, după cum ar fi faptul că nici eu nu mă așteptam să scriu poezii patriotice.
„Viaţa e o sublimă operă de artă. Nu există poezie mai frumoasă decât să trăieşti deplin.” de Georges Clemenceau
În acest fel, acum când m-am relansat, am apărut ca o explozie, pentru că altfel nu se mai putea...! Implozia fremăta. Iar, acum prin aprecieri și ajustări involuntare la sentimentele altora, ori poate că eu m-am ajustat cu sentimentele celorlalți oameni, nu știu... Cert este că mulți îmi spun cum se regăsesc în poeziile mele... Mi s-a spus spre exemplu, că “dumnevoastră sunteți precum un vulcan!”, da într-adevăr, am răspuns; dar, acest vulcan a mocnit acolo în interior neștiut, a mustit lavă mult și bine, până nu s-a mai putut reține pe acolo înăuntru și a izbucnit...
Interviu publicat si in urmatoarele locatii:
-http://confluente.org/valerian_mihoc_1521064681.html
