O femeie care a venit la el cu o lista de pacate a vazut cum acestea dispar rand pe rand de pe hartia pe care ea le listase, fara a le sterge cineva. Cel mai mare sfant al tuturor timpurilor, numit la propriu asa inca din viata sa, pentru cat de puternic traita in acord cu invatatura lui Dumnezeu, traind totusi in vremuri triste si uscate spiritual, Domnul a manifestat puterea si maretia prin el, chiar si dupa moartea sa, continuindu-si minunile de acum si pana-n atat timp cat oameni vor exista pe fata pamantului.
Minunile Sfantului Anton
El in toate multele imagini in care este reprezentat este infatisat cu pruncul Isus in brate si cu Cartea Sfanta din care citea despre EL, cel care i se aseza in brate, deoarece asa era si vazut atunci cand se ruga.
Fiind atat de mic si de profan intre toate lucrurile cel privesc pe “Sfantul”, exista o neputiinta prin care n-as putea afirma ca spun ceva nou, fiind lucruri arhicunoscute, mai putin insa in aceste timpuri de rastriste, dar ca m-as putea face un instrument prin care pot arata cate ceva lucruri exceptionale din exceptia vietii Sfantului Anton.
El a fost numit inca din viata sa “Sfantul” pe buna dreptate, deoarece pe unde era el se intampla ceva. Unii au si intonat in cantece ca lumina era ca o dara in urma pasiilor lui! Si pentru ca am inceput cu vremurile noastre in care credinta in Dumnezeu si cautarea mijlocirii “Sfantului” ajuta pe buna dreptate chiar si acum.
In anul 1263, cand se termina constructia bazilicii, cladita in cinstea lui in Padova, i s-au transportat moastele sub altarul din capela inchinata lui, iar in momentul in care i s-a deschis sicriul, pentru ca moastele sa-I fie imbalsamate, s-a descoperit limba Sfantului ca fiind vie si navatamata de putreziciune asa ca intregul corp pamantesc. Dumnezeu a dorit iata ca in acest fel sa arate lumii cat de mult I-a placut serviciul pe care Sfantul Anton I L-a facut cu limba lui, laudandu-l. Sfantul Bonaventura, pe atunci superiorul general al cinului Franciscan, era de fata si sarutand-o, zise: "O, limba binecuvantata, care ai laudat pururea pe Dumnezeu si ai facut ca si altii sa-l mareasca, acum se vede, cat de vrednic a fost in fata lui Dumnezeu". Si tot atunci a scris si Troparul: De doresti sa ai minuni. Aceasta limba minunata e asezata acum intr-un foarte frumos relicvar de aur, batut in pietre scumpe si se pastreaza in bazilica Sfantul Anton, la Padova. Acolo o poate vedea oricine.
Papa Grigoriu al IX-lea, aflandu-se in orasul Spoleto, localitate apropiata de Roma, l-a pus in sinaxarul sfintilor, dorind sa-l canonizeze, dand astfel crestinilor un nou patron puternic pe langa Dumnezeu si un exemplu stralucit de urmat. Dumnezeu dorind sa aibe rasunet aceasta canonizare a facut ca in momentul in care Papa rostea pe Sfantul Anton ca fiind, exact in acelasi timp sa inceapa a bate clopotele singure in Lisabona, orasul natal al Sfantului.
Sicriul cu moastele sfantului a fost in ziua aceea izvor de vindecari. Toti orbii, schiopii si cei ce sufereau de alte boli s-au vindecat numai atingandu-i Sicriul. Acest lucru se mai intampla acelora care-I solicita sprijinul chiar numai gandindu-se la el ca mijlocitor la Dumnezeu.
La putin timp dupa moartea lui copii nestiuori de multe, dar puri alergau prin oras si vesteau moartea lui “a murit Sfantul” ziceau, necunoscand ei cu adevarat cat de Sfant era “Sfantul lumii intregi”, asa cum il numea Papa Leon al-XIII-lea.
De mic indeletnicindu-se cu citerea sfintei Scripturi ajunsese sa stie pe de rost intreaga Biblie, s-a si spus ca daca in acel timp prin absurd s-ar fi ars toate Sfintele Scripturi, Sfantul Anton ar fi putut reface intreaga Carte Sfanta din scrota in scoarta. Printre cuvintarile alese ale dansului, deseori s-a distins in predicile sale mentionarea citatelor intregi redate exact ca in Biblie de peste 6 mi de ori… Avea o memorie excelenta prin care retinea toate fetele vazute cat si numele persoanelor, oricat de ‘nestiute’ ar fi fost ele.
Se spune ca odata vrand sa predice unor oameni care i-au intors spatele, nebagandu-l in seama, legenda spune ca s-a dus pe malul marii si a chemat pestii aproape de mal pentru a asculta ei in locul oamenilor predica sa. Astfel, un vacarm marin s-a intamplat si mii de pesti au venit spre mal stand asezati pe randuri si coloane si-l ascultau atent uitandu-se la el. Vestea s-a raspandit rapid si atunci nu numai cei care trebuia sa-l asculte au venit pe malul marii, ci intreg orasul si multi din imprejurimile orasului- spectator nevolnici! Si-au crezut in credinta adevarata!
Felurile minunilor Sfantului
Minune spectaculoasa ar fi cea de mai sus, dar printre multe altele se numara vindecarile, care si in acest timp se intampla, dupa cum am zis pintre cei care-I solicita ajutorul. Puterea acestui Sfant intrece adesea asteptarile evlaviosilor care isi pun Increderea in el. Faima de Facator de minuni ce o avea, inca traind pe pamant, i se cuvine si azi, crestinatatea toata i-o acorda cu bucurie si nu numai.
A fost supranumit “Gasitorul lucrurilor pierdute sau furate”, pentru ca oricine ii solicita mijlocirea in acest caz, fiind printr-un concurs de imprejurari in situatia de a fi privati fara vina lor de ceva pretios, dar cerand mijlocirea ca prin miracol gaseste ceea ce a pierdut. S-a spus de el asa pe buna dreptate inca din viata lui, datorita unui miracol: Pe cand Sfantul Anton era la Montpellier (Franta), i s-a furat un manuscris in care el comentase Psalmii. Sfantul tinea mult la aceasta opera a sa, si de aceea se indrepta cu rugaciuni fierbinti catre Dumnezeu ca sa-l ajute s-o gaseasca. Minune! Pe cand hotul trecea un pod inalt, ii iesi inainte un individ furios care il ameninta cu sabia, poruncindu-i sa duca inapoi manuscrisul. Fara intarziere, Sfantul Anton si-a dobandit manuscrisul.
Alta care se poate constata si azi intr-o basilica in care se ruga, ispitit si incercat in credinta in Dumnezeu, puternic ispitit fiind chiar in rugaciune, a avut taria sa faca cu degetul aratator un semn al crucii pe lespedea asupra careia era aplecat, ori acea cruce de pe marmura alba a ramas semnata ca pe o ceara moale. Ispita disparu instantaneu, semnul ramase… Aceasta se prezinta ca prima sa minune ce a fost precursoarea izbanzii asupra ingerului negru, care l-a incercat chiar in rugaciune.
Odata a insanatosit brusc un confrate calugar numai daruindu-I haina sa. A inviat un copil. A pus la loc un picior al unui tanar care din cainta ca facuse un lucru rau si l-a taiat, anume cainta ca a lovit cu el pe tatal sau. O femeie care a venit la el cu o lista cu pacate a vazut cum acestea dispar rand pe rand de pe hartia pe care ea le listase.
Uneori Dumnezeu ii dadea putere sa rosteasca prorociri. Minunile au ramas totusi oriunde semnele cele mai vadite care au aratat sfintenia si puterea cereasca cu care il inzestrase Dumnezeu s-au implinit.
Apoi pe multi ispititi de poftele rele i-a scapat si a vindecat multi bolnavi. Afland ca femeia buna, care trimitea pomeni la manastire, fusese atat de tare maltratata de barbatul sau, incat ii smulsese tot parul, s-a rugat lui Dumnezeu si indata parul i-a crescut la loc. Prin aceasta minune l-a intors la calea dreapta si pe acel sot rau.
El a fost totusi sfantul bolnavilor, mangaierea celor suferinzi si napastuiti, insa o minune ce avea sa aibe rasunet prin spectacularul sau, nu avea cum sa nu aibe rasunet in lume. Un om necredincios iscodindu-l a zis ca face un ramasag cu el si va crede daca magareata lui va inchina in fata potirului si a hostiei in care se spune deseori in timpul luturghiei ca se afla “trupul si sangele Domnului. Sfantul Anton s-a lasat induplecat pentru a lasa lucrarea Domnului sa-si urmeze desfasurarea. Omul vazand ca accepta provocare a zis in completare ca pentru a nu fi implicate vreo conspiratie indoielnica va inflamanzi acel animal. Zis si facut. Dupa trei zile de infometare a magarului, vine cu el in fata bisericii, “Sfantul” iese cu hostia si potirul si se infatiseaza in fata animalului. Intre timp omul ii pune fanet intr-o partea alaturata a magarului ca sa vada daca il ispiteste, dar nu, Sfantul Anton apropiiindu-se cu hostia intr-o mana si cu potirul cu sangele Domnului, animalul nici nu se uita la fanet si parca supus de o mana superioara nevazuta, ingenunchiaza in fata Sfantului.. acel a crezut, dar si toti de fata zicand “intr-adevar este Trupul si Sangele Domnului acolo”
Sfantul a fost cinstitor cuvios al Maicii Domnului inca din copilaria sa, de aceea “Anton s-a inflacarat tot mai mult de iubire catre dansa si acum se straduia sa arate tuturor, prin predicile sale, cata slava are Maria Fecioara in ceruri si cat mijloceste ea pentru noi oamenii, la Fiul sau dumnezeiesc, Isus Cristos. Se intrista insa vazand inimile cele incremenite ale ereticilor care barfeau in tot felul pe Maica lui Dumnezeu. Spre a-l raspandi pentru dragostea lui fiasca si a-l mangaia in muncile cele grele ale apostoliei, in ziua de 15 august, cand se praznuieste in toata Biserica crestina Adormirea ei cea slavita, Fecioara Maria i s-a aratat lui in toata stralucirea de Regina a Cerului, asigurandu-l astfel, inca o data, ca credinta care sustine ca ea a fost ridicata la ceruri si cu trupul, este adevarata si toti trebuie s-o creada. Sfantul, imbarbatat de aceasta vedenie, a pus si mai mare ravna in slujba Preacuratei. - wikipedia
Cred ca si marele Poet, caruia i se celebreaza azi cu mari ecouri, datorita unor noi descoperiri ce-au pus intr-o lumina noua, moartea poetului, daca ar fi aflat de acest mare sfant, cu siguranta ca i-ar fi inchinat o poezie.
