Dă-mi Doamne mie MINUNEA Ta!

 

Dragostea.. ohh,Doamne, se găseşte atât de greu,

Odată găsită de nu eşti cu ea o pierzi mai mereu..

Tu Doamne plantezi în suflet pe cel ce ce-i ales,

Însă, numai Tu şti câte omului în suflet i se-nghes..

E o fiică a Domnului fermecătoare, cât Delicată

Ce a avut o viaţă cam grea cu prea mare erata,

De cum am văzut-o mi-a plăcut aşa de mult,

Că inima nu se mai poate duce la un consult

Decât la ea!

Iubirea adevărată cât de imperativă

Îşi trage seva din energia instinctivă,

Din Armonia universului ce-şi caută

Izbăvirea şi-n Sinea celuilalt o salută!

De- ar putea Iubirea să fie socotită,

Căci tot de naivitate este umbrită,

Tot de imboldul ei eşuat ar asculta

Şi, niciodată de ce spunea şi logica..

Dă-mi Doamne mie Frumoasa minune a Ta,

Să am grijă de Ea, să-mi fie Steaua mea!!

Să-i fiu mâna ce-o protejează, călăuza,

Să-i fiu braţul ce-o susţine, iar ea fie-mi Muza,

Cum şi e, insa fie-mi pe timp îndelungat,

Căci eu alta fericire nicicând nu am aflat..!

Orizontul ochilor mei e dulcea Ei privire

E o bucurie colosală, toată o cântare!

Dar, simt pustiul dacă este ofensată

Cum şi vreau să-i ofer iubirea toată

Ce o am.. chiar prea bine păstrată

Pentru Soarelul meu complementar,

Ea cu fiica ei - Universul meu total!!

Când mi-ai dat Doamne să simt ce a simţit,

Mintea cu adevărat mi s-ancolacit/zbârlit,

Cât poate iubi un om, iar acel un mare prost,

Ce tot încearcă să-şi motiveze cu “folos

“Slăbiciuni de mincinos cu suflet “anost,

Doar cu “aspiraţii pentru trupu-i blegos..

Să vezi aşa fata ce cu laptele aduce

Să nu te gândeşti oare la un pupic dulce,

La acea îmbrăţişare caldă, si candida,

Aşa cum îi e Sufletul ei cu ce o alina?!

Pe chip şi aşa obrăjori pufoşi, celeşti,

Să nu vizualizezi cum îi smotoceşti?

Dă-mi Doamne mie femeia ce-o iubesc,

Ca-n Sufletu-i candid Flori sublime-i cresc!

Acoperă-i, te rog, scăpările din naivitate,

Luminează-i ochii într-a cea - cecitate...

Să-i fi Tu Doamne făclia în drumul ei,

Caci ce poti nu pot..Tu în faţa ei să stai,

Că-i prea credula-i şi crede pe oricine

Unu-i explica "durerea din a lui micime..

S-aibe folos nu ca oricine

Dă-mi-o Doamne c-o iubesc prea mult,

Până la ea că eu pot atât, nici n-am ştiut,

Tu-mi cunoşti inima, ce este ca şi a ei,

Dă-mi Iubirea-i şi poţi să-mi iei ce vrei..!

În picături cumplite, în vise şiroite o văd,

Tu în suflet ce-ai plantat nu e prăpăd

Mi-o înfăţişezi şi când răscolit nu vreau,

Vreodată "mut alături ca să-i mai stau..

Dar, e toata Iubirea ce n-am avut..!

-Bărbatul ce iubeşte întâia dată profund

Speranţele vieţii fericire I se cufund,

Femeia iubită în ochii lui înfloreşte

Şi toate ale ei prin iubire izbândeşte!!

https://confluente.org/valerian_mihoc_1601206480.html

http://armoniiculturale.ro/2020/09/27/da-mi-doamne-mie-minunea-ta/

Inima le drege

Cum nu te-ai supărat ca altădată,
Nici nu te-ai oprit ca după o erată,
Chiar dacă şi acum am zis un adevăr
Nu înseamnă că nu sunt un cavaler..

Nu înseamnă că nu mă gândesc
Zi şi noapte cum să te iubesc,
Cum mă zvârcolesc că Tu Eşti,
Dar, cât ţi-aş pupa şi urma nu şti..

Nu şti că eu m-am luptat cu mine,
Să nu mă văd lângă aşa fată ca tine,
Dar, nu lupţi cu inima - ce ea alege
Şi pe toate cum vrea le drege..!

Nu ştiai că atunci - singură nu erai..!
Dacă puteai aproape cumva să-mi stai,
Ai fi înţeles că ea acolo la tine gemea
Ochii-ţi pupa şi lângă Tine inima era!

Complexitatea Îngândurată..

Ochii-ţi unici, prea minunaţi
În file de poveste să-i caţi,
Să-i observi cum tot clipesc
Cam prea ar fi ceva îngeresc..

Aşa licărire în această privire
Va omorâ orice nedumerire
Şi deochiul ce va bătea toaca
Că-i prea Frumoasă fata..!

Chipul -o complexitate îngandurată,
L-aşa sensibilă nu pare doar erată,
Un profund romantism se distinge
Pe sublimul chip ce nu poate minte..  

ri..

Încântarea de a vedea aşa frumuseţe
Cu gândul ce din răsărit dă bineţe,
Că-i afli delicateţea, puritatea de idei,
Cam arde mistuirea dacă pe toată -o vrei..

Deşi, uneori pare mai simplu inversul,
Chiar dacă ţi-ar fi împotriva universul,
Să profiţi, să minţi, să.. şi-apoi să te scurgi..
Sau după - tu, Răul, că de dracu să fugi!

https://confluente.org/valerian_mihoc_1587983369.html

Câţi profitori nu sunt, aşa gândind,
Dacă "gândirea de ei s-ar fi milogind..?
Oricât de complex faptul ar apărea
Tot Rău-i mângâiat, chiar cu fapta rea..  

Însă, cât de uşor este să fi perfid,
Căci, pe câţi răi în viaţă îi desfid?!
Aşa delicateţe trebui doar ocrotită
Nici cu vorbe dulci să nu fie minţită,
Ci numai – 

https://www.youtube.com/watch?time_continue=37&v=RWxbhNBC9VM&feature=emb_title

Raza..

Val-ul e val, când tot vine şi se duce

Când ochii-ti în cap ce-mi mai străluce

Nu stiam daca este lună sau soare

Tu dănţui pe malul înspumat de mare.

Mă-ntreb de-I vis ori şi un pic realitate

Presupuneam c-aveam minţile centrate

Te prind de mână, pe mijloc mă-ncolacesc,

Vreau să-ţi şoptesc cât te îndrăgesc..

Şi m-apropi mai mult, dulceaţa s-o sorb

Dar, deşi nu mă năvălesc ca un corb,

Te desprinzi şi fugi în al marii larg,

Când vreau de ţărm să fiu cabrat..

Ce te mai jucai cu apa,

Trăgându-mi mie clapa.. :)

Când altadat pe malul mării ne plimbam,

Iar, când mai dintr-o parte te priveam,

Atunci scumpul tău profil ţi-l admiram

Şi mâinile în treacăt ni le atingeam.

Soarele de asfinţit în mare se oglindea,

Când umbra lunii paralel cu noi mergea,

Valurile înspumate în ton cu inima mea,

Simţindu-ţi bătăile din tine ea se anima..

Vroiam să-ţi spun numai - mii de cuvinte,

Şiraguri admirative îmi veneau în minte,

Prin toate îţi spuneam ce eu adoram

Ideea, fapta si-n vointa ce ma-ntaream!

Toate le simţeam puternic, ca-ndrăgitul,

Îţi gânguream în fată-ţi că nemângâiatul,

Dar de câte ori te uiţi la mine, tu înţelegi,

Cu-un surâs al ochilor parcă le pricepi!

Mă iei de mâna ca şi pe-un copil - orfan,

Mai în prelung te uiţi cu ochii de drăgan,

Orizontul mării îl văd, dar-al lor nu reuşesc,

Valurile mării caprui mă cam copleşesc!..

C-ai ochii atât de mari cât o lună la pătrat,

Albastridu-ma’s în ei am un suflet lin-curat,

Luminosul obraz surazand, pe soare cizelat

Seninul ce zambeste niciunde nu l-am aflat.

Amândoi ştrengari intr-un întins paradis,

Ca aflam hoinari prin rai eram convins ,

Tu sufletu-mi cu gingăşie de mult l-ai atins,

Iar ochii-ţi din mine nicicând nu i-am cuprins

Pe nisipul moale urmele ce ni le lăsăm,

Martore la simţirile ce ni le comunicăm,

Chipu-ţi intim, în mine-şi are acum gazdă,

Eternu-ţi sublim ce de abia i-ating o coastă!

Ascultând si valurile înspumate din noi,

Îmbrăţişându-ne simţirile ce vin puhoi,

În valurile mării mari ne-am şi acoperit,

Jucându-ne cu simţirea ce ne-a troienit!

Suntem apa de mare şi-un văzduh comun,

Valul înspumat, dorinţele amorului bun

Soarele văzându-te Raza frumoasă, apunea,

Îmbălsămându-te luminoasă scopu-si ajungea!

Osteniţi de ludice mişcări iscate de amor,

Ne întoarcem, pe plajă ne găsim un locuşor,

Te contemplu cum tu toată te-ai udat,

Cum ţi se umflă pieptu de-un mister aflat!

Oh, viaţa-mi de-ai fi ca-n amorul ce-i acu valsand,

Obscurile-mi doruri strabune-n râuri învingând,

Cu firava-ţi mana în a mea simţind la nesfârşit,

Cum şi cei mai mari oameni ai lumii s-au iubit..!


Mulțumesc tot frumos, Elena Sonyk, pentru fotografiile care mi-au înfrumusețat versurile!

http://armoniiculturale.ro/2020/02/23/raza/

Ideea Roză ..

Când orizontul este cuprins de soare

Şi multe gânduri dau în roşie paloare,

Transformând totul în internă mişcare

Viaţa-i altfel în miraculoasa culoare..

Când o vietate acolo începe a vibra

Toate gândurile prin colţuri ale mişca,

Împingându-le pe unele ca p-un balast

De-ar mărturisi ar cânta ca-n contrabas..

Nu-şi recunoaşte strania sa viaţă,

Dar mişcă totul ca printr-o balanţă

De cutezanţă mişună, contrabalansează

Faţă de orice idee se dă mai brează..!

Ideea brează ce prin cap tot brăzdează,

Soarta nu se gândeşte de-o calmează,

Nu vrea a recunoaşte nicio realitate,

Doreşte ca toţi ochii să aibe cecitate..

Când ideea orbirii patimii valsează,

Important îi este doar că visează,

Că simte cum luminează alţi ochi,

Nici n-are vreo jenă de-un deochi..

Deochiul de-l paşte, nu-l interesează

El mişca acolo totul, gânduri masează,

De nu-l cred, mai binele îl mimează

Şi cu realitatea hilară mai frizează..

Dar, când recunoscându-şi existenţa

Vrea numai acelor ochi prezenţa,

De gândul păcii n-ar veni să-l ia de mână

Ideea Roză şi-ar spune “noapte bună!”...

 Multumesc frumos domnita, Elena Sonyk, pentru fotografiile care mi-au infrumusetat textul!

Articolul se afla si aci: http://armoniiculturale.ro/2020/02/21/29317/?fbclid=IwAR1cBbPJwDouT34EUEOsCysSuwAmQtVcS3sFcYUeAE5uU0o_8dpaTrYlb1g

Domnul Brâncuşi, iertare..!

“Domnul Brâncuşi, te rog, ne iartă
C-avem de trăit repetitiva soartă,
Și zis-ai că ne-ai regăsit cum ai plecat,
Oamenii “mari, poporul e tot UN ...
Toți te-au uitat..!

În propria ură şi smintire te-au băgat,
Pentru ce-ai trudit n-am prea aflat,
Cum te-au preţuit mai mult străinii,
Tot în conflictele lor te utilizează unii
Şi te reîmpărțesc ca hunii..

Când într-o zi spun că te celebrează,
Ca diletanţii imaginea-ţi deșănțează,
Ţi-o asociază cu te miri ce "semne,
Ca să vezi mărite ce mai teoreme
Au în a lor “teme..

Temele prin care trebuia a te lăuda,
Ca-n altă lumină, lumii a te înfăţişa,
Unu te asociază cu imaginea-i cețoasă,
S-arate marea “dragoste de broască
Prin care zice c-o să te cunoască..
Cândva..

Dar, cu siguranță veșnic vei dăinui
Prin sufletele ce te vor Iubi..!
(Căci, oricum cei cu mii de like-uri îs mai " mari, în gură mai tari/ și, culmea, "aleșii tăi" lăutari..)

LA MULTI ANI SCULPTORULUI SUFLETULUI ROMANESC!!!

http://armoniiculturale.ro/2020/02/19/iertare-brancusi/

Imag. - domnisoara Pogany, si “Domnul 

Enigma Eminescului

Azi Eminescu de-ar fi trait
Cu acei ce din versu-i au grait,
Nici n-ar fi fost bagat in seama,
C-au pre'ragusit in aceiasi gama..

Cu “autori ce nici nu l-au simtit,
Ci doar rima si stilul le-a soptit,
Ca altii pot fi usor de 'pacalit
Cu ce doar ei din EL au mai ‘citit..

Cand azi nimic nu-i original
Si doar se 'completeaza adjectival,
Eminescu fiind cel mai mare 'hot,
Caci, iata, doar el 'fura de la toti..!

Cand ‘mari autori ce nu l-au citit,
Si nici vreodata nu l-au simtit,
Prea multi is 'buni, nestiind nimic,
Ci, c-acolo sus singuri s-au ploconit...

iar, cand mai sunt unii care sa comenteze cu 'stil si fast ca intr-o asemenea zi Eminescu a murit, la ce sa te mai astepti de la copiii care azi chiar nu mai citesc o iota

Iarta-ne Eminescu,.. doar daca poti...!

https://www.digi24.ro/…/130-de-ani-de-la-moartea-lui-mihai-…