Complexitatea Îngândurată..

Ochii-ţi unici, prea minunaţi
În file de poveste să-i caţi,
Să-i observi cum tot clipesc
Cam prea ar fi ceva îngeresc..

Aşa licărire în această privire
Va omorâ orice nedumerire
Şi deochiul ce va bătea toaca
Că-i prea Frumoasă fata..!

Chipul -o complexitate îngandurată,
L-aşa sensibilă nu pare doar erată,
Un profund romantism se distinge
Pe sublimul chip ce nu poate minte..  

ri..

Încântarea de a vedea aşa frumuseţe
Cu gândul ce din răsărit dă bineţe,
Că-i afli delicateţea, puritatea de idei,
Cam arde mistuirea dacă pe toată -o vrei..

Deşi, uneori pare mai simplu inversul,
Chiar dacă ţi-ar fi împotriva universul,
Să profiţi, să minţi, să.. şi-apoi să te scurgi..
Sau după - tu, Răul, că de dracu să fugi!

https://confluente.org/valerian_mihoc_1587983369.html

Câţi profitori nu sunt, aşa gândind,
Dacă "gândirea de ei s-ar fi milogind..?
Oricât de complex faptul ar apărea
Tot Rău-i mângâiat, chiar cu fapta rea..  

Însă, cât de uşor este să fi perfid,
Căci, pe câţi răi în viaţă îi desfid?!
Aşa delicateţe trebui doar ocrotită
Nici cu vorbe dulci să nu fie minţită,
Ci numai – 

https://www.youtube.com/watch?time_continue=37&v=RWxbhNBC9VM&feature=emb_title