“În viață joacă teatru numai cine nu are
niciun rol” -Tudor Mușatescu
A juca teatru desigur că e o artă, dar a juca teatru
fără un rol, scop, sau fără o determinare profund stabilită în conexiune cu
viața autentică și cu ceilalți din jur, continuând ideea autorului citat, pare
atât de pueril, cât și de a consuma întreaga viață într-un rol absurd. Unii
însă, prezintă dexteritate pentru a purta mai multe măști doar pentru un rol,
dar și acela inexistent în viața proprie. Atunci, se întâmpla fenomenul curent
pentru a tot retușa ”rolul” fără rol la așa zișii actori și de a tot schimba
măştile rapid unele cu altele, în detrimentul propriului rol/scop, adică al
aceluia ne-însușit în fapt vreodată sau neasumat. Desigur că, astfel la actorul
fără nicio artă, el propria soartă dejoacă, dar și pe al altora de lângă el,
sau aceia a întregii țări de fel...
Acest lucru, iată, ne înfățișează și maestrul
Sandu Grecu - director, fondator al Teatrului Național ”Satiricus - Ion Luca
Caragiale”, actor, regizor, lector, președintele Uniunii Teatrale din
R.Moldova, fost deputat și ministru al Culturii și Cultelor, decorat de către
președintele Traian Băsescu cu” Ordinul Meritul Cultural” în grad de comandor,
ș.a.m.d., dar, în ciuda atâtor atribuții și competențe, se prezintă pe sine
precum un om atât de simplu și modest. Care ”modestie nu rămâne, totuși,
indiferentă nici la situația socială a unui simplu om, după cum nici a întregii
țări. Un ”mic” exemplu, poate fi constituit de faptul vadit că dumnealui s-a preocupat de soarta actorilor întotdeauna și în colaborare cu administrația locală a construit... un întreg bloc, de a fost necesar. Stimă şi respect! Maestre, vă mulțumesc!
Valerian-
Primul contact pe care l-am avut cu teatrul” Satiricus” a fost prin
spectacolul” Ciuleandra”, ori acesta reprezentare teatrală după nuvela
scriitorului renumit, Liviu Rebreanu, m-a prins atât de tare încât nu-mi mai
revin, dar și că, tot aș revenii s-o mai revăd la modul încântării ce...
Maestrul Sandu Grecu: Aaa, mă bucur foarte
mult! Despre această piesă... În 1995 am avut un turneu peste hotare prin
America, unde am jucat vreo lună de zile mai multe spectacole în mai multe
oraşe din SUA. Atunci am privit personal vreo două spectacole pe Broadway - New
York și mi-a apărut mie ideea de a monta un spectacol în acest gen. Astfel,
m-am oprit la nuvela “Ciuleandra”. Sigur că trebuia de scris libretul şi de
rescris toată opera în versuri. Secretarul literar de atunci, pe nume Ion
Diviza a făcut-o cu brio. Dumnealui a scris în vers toată opera lui Rebreanu,
iar Marian Stârcea, un tânăr compozitor cum era deja, a scris prima operă în
două acte pentru acest musichall. Premiera piesei a avut loc la Paris în anul
1996, pe 16 octombrie la Institutului Cultural Român, care era condus de către
Virgil Tănase, scriitor, regizor, directorul centrului român din Paris. Iată că
de 20 ani se joacă şi acum.
Cam aceasta este povestea piesei în stil
Broadway - “Ciuleandra”. Este un spectacol care s-a jucat, de fapt, şi în faţa
lui Sadam Husein în ‘98. Noi participam la festivalul internaţional de teatru,
la care erau înscrise peste 70 de teatre internaționale, dintre care şi
americane, acesta având loc în Iran, într-un oraş antic, Babilon din apropierea
Bagdad-ului. Festivalul tot cam atunci în octombrie a avut loc, undeva pe
16,17,18, iar în una dintre aceste zile am fost solicitaţi să jucăm piesa şi în
fața dictatorului Sadam, chiar la reşedinţa lui. Ulterior am stat şi cu el la
masă. Apoi, chiar în zborul avionului am văzut prin satelit cum începuse
războiul acela zgrozav de la ei, și, culmea că, se bombarda chiar hotelul în
care am stat... Începuse războiul exact în acel moment.
V.-Când a fost fondat Teatrul
“Satiricus”?
Maestrul Sandu Grecu: Teatrul l-am fondat încă
din anul 1990. În trupa iniţială am ales doar dintre tineri de 16,17,18 ani. Ei
au fost selectaţi în urma unui casting realizat prin toată Moldova, chiar
dintre aceia abia ieşiţi de pe băncile şcolii, și, deci, fără facultate.
Ulterior, însă, paralel și în același timp le-am predat actorie aci la Academia
de Artă, m-am ocupat de ei îndeaproape şi împreună am fondat acest teatru. Eu
abia ce mă întorsesem atunci de la studiile terminate la Moscova, acolo unde am
studiat regie. În afară de cei care au venit ulterior de la teatrul Mihai
Eminescu, precum M. Curagau, J. Cucruzac, V.Cazacu, au mai aderat actori și din
alte teatre, precum ar fi actorii: -Vasile Tabarta, Vasile Casu, Val.
Delinischi, S.Finiţi, V.Turcanu, Paulina Potinga. În acest fel a apărut teatrul
“Satiricus” pe data de 19 decembrie 1990.
V.-
Dvs., maestre, mai jucaţi în piese sau doar regizați?
Maestrul Sandu Grecu: Eu deja din 2005 nu mai
ies în scenă, hmm... Primul spectacol pe care l-am jucat în “Satiricus” a fost
”Ce e Viața Omului “de A. Arcanov, în 1990, iar ultimul “Triunghiul păcatului’,
de Tudor Mușatescu, dar... nu mai reuşesc să mai şi joc... Trupa este foarte
mare acum, montări sunt la fel... multe.
Valerian -Maestre, în fond dvs. sunteţi
fondatorul teatrului “Satiricus”...?
Maestrul Sandu Grecu: Da, sunt Fondatorul
teatrului... Până la 30 de ani lucrasem ca actor în Chişinău pe la diverse
teatre. Însă tot aveam această idee și în acel timp, la acei 30 de ani ai mei,
am pus bazele acestui teatru. Este la ora actuală primul teatru de satiră, prin
care ne-am propus iniţial să arătăm toate faţetele societăţii. Dacă azi vedeţi
o piesă precum “Ciuleandra”,” Năpasta”, “Angajare de clovn”, sau “Maestrul şi
Margarita”, spectacole care nu sunt, să zic aşa, exact pe genul nostru, ele
sunt pentru că doresc un repertoriu mai larg.
Vă invit în decembrie să vedeţi o piesă
controversată numită “Partidul sexual unit”, cu o problemă socială axată foarte
la obiect cu tot ce se întâmplă azi în mizeria aceasta de campanie electorală,
din ţara aceasta ce stă încă în captivitate.” Made în Moldova” de Constantin
Cheianu, ce se joacă din 2009, ea vorbește despre corupţia totală din
R.Moldova, sau la un spectacol destul de curios “Puştoaica de la etajul 13 “,
după Mircea Ionescu dramaturg din România, cetăţean al Americii, ce are o tentă
socială pregnantă azi. Acest gen de repertoriu vorbește și despre poziţia
civică a teatrului Satiricus. Fiindcă “Golanii revoluţiei Moldave”, sau “Cu
bunelul ce facem?”, un spectacol despre 7 Aprilie, sau “Țara asta a uitat de
noi”, ce este o punere în scenă al acelui război cinic şi idiot care s-a
întâmplat. Sunt spectacole care ne caracterizează şi cred că are sens să le
vedeţi.
V.-Am observat, maestre, ca baza v-aţi
clădit-o de la satira lui Caragiale!?
Maestrul Sandu Grecu: Da, suntem unicul teatru
din arealul românesc ce a montat integral în mod concomitent Caragiale. Cu
toate că, mai sunt teatre ce au montat toate piesele lui Caragiale, dar în
diferiţi ani sau poate la 10 ani o premieră. Noi am avut în proiect la un
moment dat să montăm toate piesele lui Caragiale, dar iată, mai sunt şi azi în
repertoriu. Am ridicat premii posibile şi imposibile, naţionale şi
internaţionale, fiind spectacole care se joacă cu sălile arhipline...
V.-Ca
primă instanță, de ce totuşi v-aţi gândit numai la satiră?
Maestrul
Sandu Grecu: În primul rând, pentru că încă din fosta uniune sovietică,
R.Moldova era singura țară care nu avea un teatru de satiră sau de comedie, ori
eu ca construcţie a personalității mele sunt mai aproape de satiră decât şi
față de comedie. Îmi place să privesc lucrurile în acest mod şi în genere iau
totul mai ironic, datorită faptului că dramatizând lucrurile, ele mai rău se
complică. Aşa după cum este în R. Moldova, noi suntem așa mai mioritici în
mentalitate și simțire, ne place să ne plângem şi să devenim jertfe... Așadar,
eu ziceam că un teatru de satiră ar ajuta la schimbarea mentalităţii
caracteristice acestei societăţi. Ori, dacă s-a întâmplat ceva bun în
societate, vreo mişcare spre bine în R.Moldova, acest fapt este împlinit şi
datorită teatrului “Satiricus”.
V.- Cu alte cuvinte, dvs. ca teatru aveţi
uneori în vedere o situaţie socială grea ca prima idee şi apoi o transformaţi
în piesă de teatru (satirică)?
Maestrul Sandu Grecu: Da exact. Iniţial există
de la sine problema cu care se confruntă societatea, pe aceasta o iau şi o
transform într-o idee de satiră, apoi caut piesa de teatru cu care o asociez;
acesta, poate fi una contemporană, una clasică sau chiar dau special comandă
pentru ea. Aşa după cum s-a produs întâmplarea cu piesa- “Țara asta a uitat de
noi” comandata lui Constantin Cheianu. Premiera ei s-a jucat la aniversarea
XX-a cu ocazia Zilei Independenţei R.Moldova, unde dăm o palmă zdravănă acestor
coruptibili, cărora le demonstrăm că nu suntem o ţară independentă, ci una
dependentă total.
V.-Maestre, dvs. de cine credeţi că este
dependentă R.Moldova?
Maestrul Sandu Grecu: R. Moldova, este o ţară
dependentă de Rusia încă, ea nefiind vreodată liberă şi independentă. Orice
regim pe care l-a avut ţara noastră din 1990 n-a avut autonomie totală,
verticalitate şi nici măcar vreo idee clară despre care încotro trebuie să
meargă R.Moldova. Politica moldovenească a fost în permanenţă în pasul racului,
un pas înainte -doi înapoi. Niciun guvern n-a avut o platformă politică şi n-au
dus la capăt vreo idee de reformă, în niciun domeniu, fără excepție. Tot ce s-a
făcut a fost printr-un haos de genul “dai că merge”, iar miniştrii au fost
amatori şi nu profesionişti în vreun domeniu specific. Reformele nu şi-au făcut
loc de discuţie pe mesele ministeriale şi tot ce s-a făcut a fost aşa ca prin
ceaţă.
Singura reforma ce s-a realizat a fost,
totuși, cea a lui Maia Sandu, candidat acum la preşedenţie. Ea, de altfel a şi
finalizat reforma în educaţie. În rest, nimic nu s-a făcut... Noi am pornit în
democraţie odată cu ţările Baltice, iată, dar unde se află acestea şi unde ne
aflăm noi..? Doi din trei politicieni de la noi, pe lângă faptul că sunt
fricoşi mai sunt şi anti-statalisti, anti-români, anti-identitari. Una spun în
campanii electorale, alta sunt ei de fapt... Deoarece, sunt fricoşi față
răsăritul care îi înghite.. În mod laș şi făţarnic ei nu promovează identitatea
naţională, dar pe care şi-o vântura foarte tare prin nevoile imperioase de-aș
prezenta ei necesitatea de a fi aleşi.
Toate acele programe electorale întocmite aşa
de ochii lumii în campanii doar de a minți lumea să-i aleagă, pare a fi cel mai
strașnic lucru pe care-l fac, dar după asta, sunt pur şi simplu puse într-un
sertar și ăla uitat. Ori acum, pe acest considerent geo-politic iar se încearcă
o diversiune de manipulare a maselor şi de captare nedreaptă a voturilor. Nu
este principial cum se procedează...
V.-Maestre,
totuşi, în cadrul acostor alegeri, faptul că poporul își alege preşedintele,
n-ar constitui un pas înainte?
Maestrul Sandu Grecu: Ba da, cum să nu? Însă,
toate aceste curente, planuri, promisiuni, tot se dovedeşte a fi deşertăciune.
“Programe electorale”? De fapt, e totul o minciună ceea ce fac ei! Mereu
amăgesc poporul, care după utilizare este aruncat, amăgit.. nu ştiu, e continuu
un cerc vicios! Factorul geo-politic nu este principial şi nu are vreo
însemnătate pentru poporul acesta deseori minţit, înşelat...
Aceste alegeri au un singur scop: - cum să
scăpăm statul de căpuşe, de oligarhi? La momentul dat, noi trebuie să ieşim din
această captivitate, închidere, limitare sau umbrire, spuneţi-i cum doriţi...
De aceea, Maia Sandu are mai mare credibilitate, asta, bine, mai mult în rândul
intelectualilor... Ea de va reuşi, va porni această ieşire a noastră din
captivitatea vicioasă în care ne-a prins acest sistem. Nu ai cum să vorbeşti de
unire, nu poţi să vorbeşti despre geo-politic într-o ţară în care toţi suntem închişi
în acest cerc vicios. La început trebuie să fim liberi ca să putem să
valorificăm potenţialul existent al nostru, ca popor existent în teritoriul
european, de altfel, noi trebuie să autentificăm valorile specifice în acest
context, chiar teritorial. Aceştia ce vor veni la vot sunt conştienţi că vor
vota contra oligarhilor, contra mafiei cu faţa politică. Acest sistem
antioligarhic noi trebuie să-l susţinem şi cine face asta, se vede.
Da, este un pas înainte faptul că poporul
alege preşedintele. A lăsat mult de dorit de când s-a făcut aceasta prostie
politică... am militat atunci, fiind în opoziţie, însă... Închipuiţi-vă un
preşedinte care nu face nimic, ba sta în umbră, el este un hoţ sau un bandit,
dar are bani şi partidul lui câştiga majoritatea voturilor tocmai pentru acest
fapt... lasă de dorit... cum ar fi el are tot în mână. Astfel, ei au avut pe
primul-ministru, toți miniştrii, și-au pus judecătorii lor, economiştii
ș.a.md., tot al lor. Asta e straşnic de rău, echivalează cu instaurarea
dictaturii.
Republica Moldova, încă nici la moment, nu are
o democraţie atât de dezvoltată încât să aibe şi să se poată baza pe o
republică parlamentară. Eu însumi sunt pentru o republică semi-parlamentară-prezidenţială,
deoarece una astfel constituită îmi dă mie siguranţa că există credința în
bine, cât și un echilibru. Preşedintele ar fi ales de popor şi este astfel
garantul nostru, la fel şi parlamentul după cum şi trebuie să fie. Pe acest
inter-dialog al acestor structuri importante ale unui stat democratic autentic
mi se garantează mie ca popor, faptul că sustenabilitatea ei prin democraţie
este viabilă. În schimb, aşa cum este azi mă tem foarte tare. Dreptul meu ca
cetățean este încălcat...!
V.-Chiar așa nu mi-aș fi închipuit...
Maestrul Alexandru Grecu: Da...? Dacă se va
întâmpla ca preşedintele să fie în continuare o unealtă a acestor clanuri ce au
ocupat actualmente R.Moldova, atunci în ea se va instaura cea mai mare dictatură
de care n-a avut parte ea încă vreodată...! Izolarea ei totală va avea loc
neapărat, în ciuda a ceea ce s-a făcut până acum. Aşa că situaţia este mult mai
periculoasă decât o cred unii că aleg ba pe unul, ba pe altul, sau...
V.-Maestre,
şi cine credeţi că încurcă această unire, de fapt?
Maestrul Sandu Grecu: Vorbesc de “integrare”
şi nu de “unire”, conștient fiind de cât este departe această unire pe care n-o
poate face, R.Moldova în niciun caz, şi nici măcar România... trebuie să fim
conştienţi, că nu-i chiar atât de simplu a se face această Unire. În primul
rând trebuie să ne integrăm economic, acesta trebuie să fie primul pas!
Ca să se împlinească Unirea, trebuie ca la
cele 35 de procente de unionişti trebuie să se mai adauge ceva. Ar fi posibil
doar prin faptul de a convinge 16% din electoratul rus. Aceast lucru se poate
împlini prin servicii mai bune, prin libertate, democraţie ș.a.m.d., prin
colaborare comună, drumuri bune, nu să strigi în gura mare – ”unire!”- pe când
asta trebuia să se împlinească de la sine încă din” 90 încoace... Unii sunt
puşi astfel să ţipe ca să compromită totul... mai rău fac, deoarece în acest
fel nu este capabilă nici România să facă unirea. Eu sunt unionist, trebuie
spus ca să nu se creadă altceva, însă ea nu se va face doar dacă strigi. Dacă
se făcea ceea ce trebuie încă din ”90, atunci era de la sine: -prin conectarea
la toate reţelele energetice.
Unii spun că ne încurca Rusia în toate
acestea. Greşit! Nu ne încurca nimeni, nici în unire, nici în a realiza rețele
de comunicație și relaționare care facilitează unirea de la sine... Nu ne
încurca nimeni pur şi simplu!! Ne încurcam noi în frică, în tot felul de
concepte grozave... Frica paralizează e foarte cunoscut lucrul acesta...
V.- Dvs. maestre consideraţi că teatrul
“Satiricus” este un fondator de opinie?
Maestrul Sandu Grecu: Da, este. Toţi
politicienii de azi au trecut prin teatrul nostru. Pe timpul comuniștilor se
spunea faptul că: “Teatrul Satiricus este unica oază de libertate din Republica
Moldova!” Aici veneau ca să-și încarce “bateriile” şi să se exprime liber în
acelaşi timp...
Am rezistat în timp, ca o cetate în care se
producea elementul liberator, care şi pe noi ne-a făcut să rezistăm, dar şi să
ajutăm la regăsirea acestui deziderat de către alte persoane. La noi veneau
oamenii şi să se încarce, dar şi să se întâlnească cu alte persoane ce gândeau
la fel, iar prin interacţiunea aceasta s-au creat prietenii sănătoase. Acum,
iată pe 19 decembrie curent, iarăși vom decerna premii politicienilor, dar anul
acesta le vom dedica/decerna doar tinerilor, deoarece este o nevoie stringentă
de o nouă clasă politică, una absolut proeuropeană, care desigur va înfăptui și
va face posibilă mult prea așteptata - Unire. Dar, până atunci misiunea
teatrului Satiricus ar fi să creștem o nouă generație de tineri, cetățeni,
spectatori și, de ce nu, un electorat mult mai cult!
Interviu ce se mai afla la: http://confluente.ro/valerian_mihoc_1479923017.html
