duminică, 23 februarie 2020

Raza..




Val-ul e val, când tot vine şi se duce
Când ochii-ti în cap ce-mi mai străluce
Nu stiam daca este lună sau soare
Tu dănţui pe malul înspumat de mare.

Mă-ntreb de-I vis ori şi un pic realitate
Presupuneam c-aveam minţile centrate
Te prind de mână, pe mijloc mă-ncolacesc,
Vreau să-ţi şoptesc cât te îndrăgesc..

Şi m-apropi mai mult, dulceaţa s-o sorb
Dar, deşi nu mă năvălesc ca un corb,
Te desprinzi şi fugi în al marii larg,
Când vreau de ţărm să fiu cabrat..

Ce te mai jucai cu apa,
Trăgându-mi mie clapa.. :)

Când altadat pe malul mării ne plimbam,
Iar, când mai dintr-o parte te priveam,
Atunci scumpul tău profil ţi-l admiram
Şi mâinile în treacăt ni le atingeam.


Soarele de asfinţit în mare se oglindea,
Când umbra lunii paralel cu noi mergea,
Valurile înspumate în ton cu inima mea,
Simţindu-ţi bătăile din tine ea se anima..

Vroiam să-ţi spun numai - mii de cuvinte,
Şiraguri admirative îmi veneau în minte,
Prin toate îţi spuneam ce eu adoram
Ideea, fapta si-n vointa ce ma-ntaream!

Toate le simţeam puternic, ca-ndrăgitul,
Îţi gânguream în fată-ţi că nemângâiatul,
Dar de câte ori te uiţi la mine, tu înţelegi,
Cu-un surâs al ochilor parcă le pricepi!



Mă iei de mâna ca şi pe-un copil - orfan,
Mai în prelung te uiţi cu ochii de drăgan,
Orizontul mării îl văd, dar-al lor nu reuşesc,
Valurile mării caprui mă cam copleşesc!..

C-ai ochii atât de mari cât o lună la pătrat,
Albastridu-ma’s în ei am un suflet lin-curat,
Luminosul obraz surazand, pe soare cizelat
Seninul ce zambeste niciunde nu l-am aflat.

Amândoi ştrengari intr-un întins paradis,
Ca aflam hoinari prin rai eram convins ,
Tu sufletu-mi cu gingăşie de mult l-ai atins,
Iar ochii-ţi din mine nicicând nu i-am cuprins

Pe nisipul moale urmele ce ni le lăsăm,
Martore la simţirile ce ni le comunicăm,
Chipu-ţi intim, în mine-şi are acum gazdă,
Eternu-ţi sublim ce de abia i-ating o coastă!



Ascultând si valurile înspumate din noi,
Îmbrăţişându-ne simţirile ce vin puhoi,
În valurile mării mari ne-am şi acoperit,
Jucându-ne cu simţirea ce ne-a troienit!

Suntem apa de mare şi-un văzduh comun,
Valul înspumat, dorinţele amorului bun
Soarele văzându-te Raza frumoasă, apunea,
Îmbălsămându-te luminoasă scopu-si ajungea!

Osteniţi de ludice mişcări iscate de amor,
Ne întoarcem, pe plajă ne găsim un locuşor,
Te contemplu cum tu toată te-ai udat,
Cum ţi se umflă pieptu de-un mister aflat!

Oh, viaţa-mi de-ai fi ca-n amorul ce-i acu valsand,
Obscurile-mi doruri strabune-n râuri învingând,
Cu firava-ţi mana în a mea simţind la nesfârşit,
Cum şi cei mai mari oameni ai lumii s-au iubit..!


Mulțumesc tot frumos, Elena Sonyk, pentru fotografiile care mi-au înfrumusețat versurile!

http://armoniiculturale.ro/2020/02/23/raza/

vineri, 21 februarie 2020

Ideea Roză ..



Când orizontul este cuprins de soare
Şi multe gânduri dau în roşie paloare,
Transformând totul în internă mişcare
Viaţa-i altfel în miraculoasa culoare..

Când o vietate acolo începe a vibra
Toate gândurile prin colţuri ale mişca,
Împingându-le pe unele ca p-un balast
De-ar mărturisi ar cânta ca-n contrabas..

Nu-şi recunoaşte strania sa viaţă,
Dar mişcă totul ca printr-o balanţă
De cutezanţă mişună, contrabalansează
Faţă de orice idee se dă mai brează..!


Ideea brează ce prin cap tot brăzdează,
Soarta nu se gândeşte de-o calmează,
Nu vrea a recunoaşte nicio realitate,
Doreşte ca toţi ochii să aibe cecitate..

Când ideea orbirii patimii valsează,
Important îi este doar că visează,
Că simte cum luminează alţi ochi,
Nici n-are vreo jenă de-un deochi..

Deochiul de-l paşte, nu-l interesează
El mişca acolo totul, gânduri masează,
De nu-l cred, mai binele îl mimează
Şi cu realitatea hilară mai frizează..


Dar, când recunoscându-şi existenţa
Vrea numai acelor ochi prezenţa,
De gândul păcii n-ar veni să-l ia de mână
Ideea Roză şi-ar spune “noapte bună!”...



 Multumesc frumos domnita, Elena Sonyk, pentru fotografiile care mi-au infrumusetat textul!

Articolul se afla si aci: http://armoniiculturale.ro/2020/02/21/29317/?fbclid=IwAR1cBbPJwDouT34EUEOsCysSuwAmQtVcS3sFcYUeAE5uU0o_8dpaTrYlb1g


miercuri, 19 februarie 2020

Domnul Brâncuşi, iertare..!

“Domnul Brâncuşi, te rog, ne iartă
C-avem de trăit repetitiva soartă,
Și zis-ai că ne-ai regăsit cum ai plecat,
Oamenii “mari, poporul e tot UN ...
Toți te-au uitat..!
În propria ură şi smintire te-au băgat,
Pentru ce-ai trudit n-am prea aflat,
Cum te-au preţuit mai mult străinii,
Tot în conflictele lor te utilizează unii
Şi te reîmpărțesc ca hunii..
Când într-o zi spun că te celebrează,
Ca diletanţii imaginea-ţi deșănțează,
Ţi-o asociază cu te miri ce "semne,
Ca să vezi mărite ce mai teoreme
Au în a lor “teme..
Temele prin care trebuia a te lăuda,
Ca-n altă lumină, lumii a te înfăţişa,
Unu te asociază cu imaginea-i cețoasă,
S-arate marea “dragoste de broască
Prin care zice c-o să te cunoască..
Cândva..
Dar, cu siguranță veșnic vei dăinui
Prin sufletele ce te vor Iubi..!
(Căci, oricum cei cu mii de like-uri îs mai " mari, în gură mai tari/ și, culmea, "aleșii tăi" lăutari..)
LA MULTI ANI SCULPTORULUI SUFLETULUI ROMANESC!!!
Imag. - domnisoara Pogany, si “Domnul