Ce te bucuri doar de-o vezi zburdând,
Câmpii cu plete desprinse cutreierând,
Între bălaie șuvițe mereu îi va fi un surâs,
C-un zâmbet ce spre cer deja te-ai dus..
Dintre toate-i cea Frumoasă, cea mai pură,
Numai o vezi ti-alungă cea din urmă negură,
Te mângâie la a ei vedere, dracii ți-alungă,
Chiar de inima aprig ar putea străpungă..
Gâtul îi e de prințesică puțin zis ’admirată,
Păru-i e de zână în candide patimi adulată,
Privirea-i atât de pură ca sufletu-i curat,
Fata-i în aura ce mulți încă n-au aflat..!
Ochii ei imaculați, cu naturalețe creionați,
Pomeți-n gingașie sculptați, dalbi și adulați,
Buze divine, nasul fin către nobilitate cabrat,
Fața albulie către a ei angelitate s-a îndreptat!
Și-i tare subțirică, mijlocel tras prin inel,
Mare artistă, expresivă ca mimul sprintenel,
Zâmbitoare, curioasa cea cu mina serioasă,
Ba curajoasă de cum e ieșită din casă..
Pare slabă în a ei fire de candidă zână,
Fața-i te arde, încântă s-o săruți pe mână,
Să-ți rămână urme de ea n-ai avut grijă,
Chiar obosită te-ar frige fară pic de miză..
Chiar de te înalță neașteptat spre cer,
Și uiți de tot ceea ce-i atât de efemer,
De te împinge apoi spre un neștiut hău,
S-ar putea..ceva mai sigur, că tu ești cel rău.. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu