Dragostea.. ohh,Doamne, se găseşte atât de greu,
Odată găsită de nu eşti cu ea o pierzi mai mereu..
Tu Doamne plantezi în suflet pe cel ce ce-i ales,
Însă, numai Tu şti câte omului în suflet i se-nghes..
E o fiică a Domnului fermecătoare, cât Delicată
Ce a avut o viaţă cam grea cu prea mare erata,
De cum am văzut-o mi-a plăcut aşa de mult,
Că inima nu se mai poate duce la un consult
Decât la ea!
Iubirea adevărată cât de imperativă
Îşi trage seva din energia instinctivă,
Din Armonia universului ce-şi caută
Izbăvirea şi-n Sinea celuilalt o salută!
De- ar putea Iubirea să fie socotită,
Căci tot de naivitate este umbrită,
Tot de imboldul ei eşuat ar asculta
Şi, niciodată de ce spunea şi logica..
Dă-mi Doamne mie Frumoasa minune a Ta,
Să am grijă de Ea, să-mi fie Steaua mea!!
Să-i fiu mâna ce-o protejează, călăuza,
Să-i fiu braţul ce-o susţine, iar ea fie-mi Muza,
Cum şi e, insa fie-mi pe timp îndelungat,
Căci eu alta fericire nicicând nu am aflat..!
Orizontul ochilor mei e dulcea Ei privire
E o bucurie colosală, toată o cântare!
Dar, simt pustiul dacă este ofensată
Cum şi vreau să-i ofer iubirea toată
Ce o am.. chiar prea bine păstrată
Pentru Soarelul meu complementar,
Ea cu fiica ei - Universul meu total!!
Când mi-ai dat Doamne să simt ce a simţit,
Mintea cu adevărat mi s-ancolacit/zbârlit,
Cât poate iubi un om, iar acel un mare prost,
Ce tot încearcă să-şi motiveze cu “folos
“Slăbiciuni de mincinos cu suflet “anost,
Doar cu “aspiraţii pentru trupu-i blegos..
Să vezi aşa fata ce cu laptele aduce
Să nu te gândeşti oare la un pupic dulce,
La acea îmbrăţişare caldă, si candida,
Aşa cum îi e Sufletul ei cu ce o alina?!
Pe chip şi aşa obrăjori pufoşi, celeşti,
Să nu vizualizezi cum îi smotoceşti?
Dă-mi Doamne mie femeia ce-o iubesc,
Ca-n Sufletu-i candid Flori sublime-i cresc!
Acoperă-i, te rog, scăpările din naivitate,
Luminează-i ochii într-a cea - cecitate...
Să-i fi Tu Doamne făclia în drumul ei,
Caci ce poti nu pot..Tu în faţa ei să stai,
Că-i prea credula-i şi crede pe oricine
Unu-i explica "durerea din a lui micime..
S-aibe folos nu ca oricine
Dă-mi-o Doamne c-o iubesc prea mult,
Până la ea că eu pot atât, nici n-am ştiut,
Tu-mi cunoşti inima, ce este ca şi a ei,
Dă-mi Iubirea-i şi poţi să-mi iei ce vrei..!
În picături cumplite, în vise şiroite o văd,
Tu în suflet ce-ai plantat nu e prăpăd
Mi-o înfăţişezi şi când răscolit nu vreau,
Vreodată "mut alături ca să-i mai stau..
Dar, e toata Iubirea ce n-am avut..!
-Bărbatul ce iubeşte întâia dată profund
Speranţele vieţii fericire I se cufund,
Femeia iubită în ochii lui înfloreşte
Şi toate ale ei prin iubire izbândeşte!!
https://confluente.org/valerian_mihoc_1601206480.html
http://armoniiculturale.ro/2020/09/27/da-mi-doamne-mie-minunea-ta/
