Interviu cu domnișoara coregraf, Angelica Ceban

Motto: Limbajul trupului numit dans, aproape ar goli de conţinut melodia, dacă nu s-ar îmbogăţi prin aceasta artă, poate chiar mai impozantă. 

“Dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt” -- Mata Hari

  Arta de a fi om. Frumosul omului pleacă de la el însuși. Noi definim si definitivăm lucrarea lui Dumnezeu pe pământ. Poate fi un fapt colosal, ori dimpotrivă.. Orice artă are punctul de pornire de la acest fapt. Ea se perfectează prin ceea ce se face, dar nu neaparat printr-un singur flic-flac, ci din sforțarea interiorului…Acela care menține un efort susținut și relaxat, o concentrare puternică, aerată, și este împăcat cu sinele profund, emanând pacea (molipsitoare), nu s-ar putea focaliza corect fără această artă de bază.
Cu toate că, unii cred altfel, precum că dacă își ascut creionele, găsesc cea mai bună metaforă, “modificând-o” pentru sine, atunci ar avea succesul scontat.. dar, se înșeală amarnic. Culmea, ei înșiși simt că acel ‘success este lipsit de conținut și trebuie să tot improvizeze, să tot "completeze.. De unde presimțirea propriului sec…întocmai cu ce tot înveninează și pe alții… De unde conluzia: Dacă nu ești OM, orice altceva este degeaba, fad, chiar urât..!

  Concluzia a reieșit și din cele discutate cu omulețul activ și altruist, care e d-ra coregraf Angela Ceban. Ceea ce vă îndemn și pe dvs. să parcurgeți aceste rânduri în spiritul dansant de care ea cu certitudine este cuprinsă, pentru a înțelege împreună ce presupune. Mai ales că sarea și piperul se află spre final.

•       -Se observă la tine faptul unei manifestări artistice prin dans, să spunem așa. Cum a început, dacă poți spune? Detalii..

     Domnişoara coregraf Angelica Ceban:

De mică copilă dansez. Ca fetiță fiind de șase ani am ajuns cu prietena mea, care era cu 2 ani mai mare ca mine (adică și este mai mare), am ajuns în sala de pregătire. Am rămas uimită de paşii de dans, de executarea mişcărilor ei şi ale celor de acolo. Mi-a plăcut foarte mult. De atunci, am început să visez că fac şi eu dans şi chiar am început după cum mă pricepeam, individual. În ciuda unui fapt mai vitreg..

 Părinţii mei în acel moment lucrau foarte mult, având ei o afacere... pentru care lucrau zi și noapte, 24 din 24 chiar. Ei nu aveau timp, însă au observat faptul că îmi plac dansurile, că eu vreau şi mă străduiam să fac aşa cum pot. Sunt sigură că părinții au observat lucrul acesta și mă bucur.. Totuşi, în acel oraş în care m-am născut nu era ceva foarte evoluat, după cum mi-am dat seama mai târziu.

  Când am avut vreo 9 ani, ne-am transferat (mutat) cu traiul în Chișinău și deja aici am avut mai mult noroc. 
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2418262488422196&id=1631823617066091
Dar, dacă sincer, mereu am fost o fire artistică, că mereu cântam, dansam, îmi plăceau scenetele, actoria, canto. M-am născut,de fapt în Comrat. Unde am terminat gimnaziul. În Chişinău, venind, m-au dat la liceul teatral să învăţ, după cum mi-a fost dorința și înclinația pentru artă. Tot acolo era un club de dans modern, unde de fapt am şi început orele serioase de a studia și afla mai multe despre dans.

 La moment lucrez la piesa mea, care în curând va fi înregistrată, de fapt am început şi ..sper să aibă succes... să placă publicului!

•      Astfel, s-ar părea c-am început prezentarea ta, care se impunea... Deci, cum ai continuatoare cu această mare pasiune devenită profesie, după cum pare?!

     Domnişoara coregraf Angelica Ceban:

 Am spus deja faptul că dansul era ceva înnăscut, un hobby. Îl practicam din plăcere ca pe un mod prin care îmi exprimam emoţiile, trăirile. Mişcarea a devenit treptat o pasiune, dar și o metodă de a mă exterioriza, cu atât mai mult cu cât am avut foarte multă energie de mică. O energie care cumva trebuia canalizată şi utilizată în ceva constructiv. Cred că a fost, iată, în mine însămi de la început.

  Părinţii, au simţit lucrul acesta şi chiar m-au îndrumat pe drumul corect, simt asta.

  După ce am finisat liceul, mă gândeam să merg la coregrafie, dar nu eram sigură, având 18 ani, am ezitat. Părinții mei au spus că dacă nu ești sigură, fă ceva mai “pământean". ))) Astfel m-am îndreptat către studiile economice de la Academia de profil a Moldovei. Prima facultate am urmat-o acolo, a fist cea de business.
http://lumeamireselor.md/company/4929-NG-Dance-Studio

  Ca o paranteză pot spune, dacă sincer, nu eram învățată la liceu cu mai multe cabinete, precum erau la academie, care are 5 blocuri. Liceul era micuţ comparativ cu academia, și deseori mi se întâmpla să uit geanta prin cabinete. :) Am crescut în lumea artei, dar acolo făceam matematică, economie, contabilitate, iar matematici... Ooo, prea mult..)))
Cu toate acestea, n-am încetat să practic dansul.. Dar, din păcate prin anul doi, având de aprofundat mai multe materii, n-am mai reuşit să merg la dansuri... Așa mi-am dat seama că nu pot fără dans.. Practicam, totuşi, yoga chiar și în acel timp. Intr-o mantra ni s-a dat ca temă să ne gândim la rostul existenţei noastre ca oameni pe acest glob  și cel al existenţei noastre personale... Am avut atunci o revelaţie ce m-a înfiorat profund... Am văzut în viziunea meditației o siluetă dansând.. 

Da..! Astfel am devenit mai conștientă de faptul că eu neapărat trebuie să dansez!!

  A venit, așadar, timpul ca să reiau practica dansurilor. După anul trei ni s-a dat la şcoală un bussines-plan la afacerea ce am dori s-o deschidem după studii... Eu cunoscusem la Moldexpo pe un om de afaceri cu care mai schimbăm vreo două vorbe și i-am spus de plan, la care el mă întrebă care e scopul meu, de fapt. Analizând puțin, am zis că ăsta e rostul meu fără de care nu pot trăi. Atunci îmi zice că nu am cum să fac club de dans dacă nu am pregătire în domeniu.

 La tema de atunci la academie, acesta a fost planul meu de afacere, să pun bazele unui club = școala mea de dans.
https://www.facebook.com/1631823617066091/posts/2473888862859558/

 Bine. Am finisat eu licența în anul acela; iar, în vara aceluiași an, am plecat la sora mea în Italia, pe toată perioada de vacanță.  Când am revenit la sfârșitul de august, am început să depun actele ca să intru la coregrafie -- în cadrul Academiei de teatru, muzică şi arte plastice.

  Timp de patru ani am învățat  și am devenit cea mai puternică dansatoare(dintre fete), cu toate că la început colegele mele erau mai bune, cu experiență, având ele și liceu coregrafic.. Dar, eu am avut scop...!

Dansul este o fericire permanentă pentru mine..! 

 Acum am şcoala mea de dans şi sunt foarte fericită când văd copiii dansând, ii observ cum se dezvoltă, în ciuda faptului că atunci când ajung la mine, uneori, nu ştiu nici de dreapta, nici de stânga. Nu pot exprima exact ce simt, pentru că e un sentiment prea grandios...!

•       Hmm, da.. Dar, tu ce crezi, Angelica, în burtica mamei tale cumva tot dansai?

    Domnişoara coregraf Angelica Ceban:

  --Oo, asta nu știu, trebuie s-o întreb pe mama..! ☺)

•     Ha-ha..! Am observat și evenimente, care sunt cele mai notabile organizate de tine?

    Domnişoara coregraf Angelica Ceban:

  Pentru mine, chiar dacă posibil aceşti copii nu or să devină dansatori vestiţi, activitatea mea continuă cu și prin ei. Copiii îmi reprezintă "evenimentul" cel mai important și notabil..!

Nu știu dacă aceștia o să își aducă aminte de mine mai târziu, dar faptul acestui "eveniment mă motivează. Deoarece, și eu sunt cea care descoperă lucruri noi alături de copii, ori ei sunt inspirația mea pentru dansuri nou-noute de viață.. Asta este ceea ce mă face fericită cel mai mult. 

  Anul trecut, în luna Mai am început " evenimentele notabile" cu un concert de caritate pentru copiii defavorizați, lipsiţi de dragoste părintească şi care nu ştiu ce poate însemna grija faţă de ei...
Primul concert l-am susţinut la teatrul Licurici, al doilea la teatrul Ginta Latină, iar ultimul
la Filarmonică. Sunt concerte  prin care am încercat să ajut copiii, să-i învăț să danseze, chiar și distreze, prin ceea ce au văzut, învățat, cât și că noi prin acestea i-am ajutat material. Pentru că, în urma acestor concerte de caritate, noi am donat toate mijloacele bănești strânse din vânzarea biletelor unor case de copii și chiar copiilor personal. Ajutăm, de asemenea, copiii defavorizați material, ori cu deficiențe fizice din familii mai sărace.

• Mă bucur! Ce crezi, cam ce ar trebui să îți spună cineva ca să te invite la un dans ("comun, care va-să-zică pentru tine)?

      
Domnişoara Coregraf Angelica Ceban:

 Cred că o să sune banal, dar poate să mă întrebe pur si simplu dacă dansez.. :) şi, sigur că o să vreau... oricând... nu ratez vreo ocazie să dansez! Dansez oricând, oriunde, în scenă, ori în public nu contează, asta e ceea ce mă face să mă simt în viaţă..mă face fericită mai ales..! Unde aud o melodie printr-o staţie pe undeva, pe stradă... nu e problemă, eu dansez.. nu sunt inhibată. Nu mă interesează ce o să gândească lumea despre mine, deoarece ceea ce vreau, ce-mi place..asta fac.

•   Desigur! )) Pentru că eşti atentă, sensibilă şi empatică cu simţirea micuţilor. Despre aceştia mai nevoiaşi spuneai de privirea lor că nu ai s-o uiţi… cred că era o privire de admiraţie pentru tine, bineînţeles. Insă, pare că mai e ceva.. Tu ce crezi că au mai simţit ei?

   Domnişoara Coregraf Angelica Ceban:

Aceşti copii de la orfelinate care au fost la concertele de caritate organizate de mine, cred că s-au simţit minunat, mai aproape de artă, iar Ea mult mai apropiaţi de ei. Mai cred că au simţit faptul anume că cuiva le pasă de ei, întocmai de la cine probabil se aşteptau mai puţin. Era un act de uimire pe fața lor, dar și încântare. Mie mi-a plăcut cum m-au privit, a fost ca și când ai privi pe cineva apropiat. Am convingerea că am o chemare să fac acte de caritate, mă împlineşte într-un mod complementar dansului, sau chiar mai mult. Atunci când ajuţi pe cineva pare că te-ai ajutat pe tine, să nu te vezi niciodată neputincios!

"Semn de noblețe dovedește acela care nu se vede pe sine însuși ca pe cel mai nenorocit"  - Proverbe

• Așa este! Felicitări! Mă bucur... Despre piesa amintita de tine ne poţi spune ceva?

   Domnişoara Coregraf Angelica Ceban: Este o piesă de muzică uşoară, la care am și făcut înregistrări și pe care sper s-o lansez cât mai de curând. Ea nu-mi aparţine nici ca compoziţie, nici ca text, cu toate că mai scriu versuri. Sper că, la următoarea piesă ce o voi cânta, să completez eu textul. Aş dori şi să compun, însă nu prea îmi aparţine talentul.)))Sau, poate că da, dar n-am încercat.
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2491626277547858&id=100001015305847

 Îmi place orice din artă și orice ar presupune, întocmai de aceia. Chiar s-o știu pentru ca s-o predau mai departe copiilor, apropos. I-am simţit atât de prinşi şi captaţi de dans... Prin faptul creaţiei eu simt că las ceva în urmă. Cred că, sunt menţionată de către Dumnezeu să fac asta. :) Îmi pare bine că cunoştinţele mele inspiră pe cineva şi ajută ca copii să devină cineva, oameni de artă, dansatori. M-aș bucura enorm.

•  Și eu, de asemenea mă bucur..! Întocmai, dacă îmi dai voie îți solicit acum, care crezi că sunt punctele tale tari și care cele slabe?

    Domnişoara coregraf Angelica Ceban:

 Da, ok. Cred că am ca puncte forte:

-Responsabilitatea;

-Capacitatea de a învăța lucruri noi, mai ales pe acelea legate de dans, desigur; ☺

-Încrederea în sine. Bine, în ceea ce privesc treburile mele, în ceea ce stiu..

 Și, mai zici că vrei...? Aa, slăbiciuni… Atunci, poftim:

/Emotivă;

/Radicală;

/Încăpățânată… )))

• Oo, așa? Dar, nu știu dacă acestea pot fi slăbiciuni..Perseverenților li se pare de multe ori că sunt încăpățânați..? mm?! Totuși, e ceva ce-ți dorești a schimba?

    Domnişoara coregraf Angelica Ceban: Cred că am răspuns cumva și la această întrebare.. Spre exemplu caracterul meu știu sigur că este deja format, cu toate că se afla mereu în lucru… )) Și, lucrez nu numai la dezvoltare personală, dar urmăresc mai mereu avantajele si dezavantajele  caraterului. Vreau să fiu mai bună, nu numai în activitatea mea.. Uneori, însă, pare a fi un dezavantaj…

•   Într-adevăr se distinge dorința de a te dezvolta chiar și în alte direcții. Dat fiind faptul că în dans se presupune încrederea în partener, fără de care cred că nu ai putea face acele.. complicate.., si, extrapolând la societate, ce crezi, nu cumva lipsește..?

    Domnişoara coregraf Angelica Ceban: Da, fără încredere nu ai cum să faci prizele cu capul în jos, spre exemplu, dar și toate celelalte. Înainte, când nu dansam cu cineva, fiind mai mică, nu înțelegeam ce e cu "partener de dans". Ajungând mai mare ☺, am vrut să fac și pe asta. Încetișor, am început să am această încredere, căpătată pe parcurs...prin practică.

  În societate consider că nu prea se întâlnește. Eu singură m-am preîntâmpinat cu problema data, c-am avut mare încredere, când în schimb mi s-au pus bețe în roate. De aceia, m-am și referit că bunătatea poate fi un dezavantaj..
Se pare că toate trebuie să le administrezi ca un bun manager, dacă poți. În societate, deci, în lucrul cu oamenii un procentaj de incredere trebuie să existe, pe de-o parte. Iar, dacă nu acorzi încredere altora, poate că neîncredere din start o să primești. Dar, pe de altă parte, dacă o acorzi foarte mare în procente, atunci poți rămâne dezamăgit după. Ori, ca să nu ajungi acolo, nu trebuie să ai așteptări, mai ales de la persoane care nu merită faptul ăsta.

   Întotdeauna persoanele care merită sunt cele apropiate, familia ta, frați, surori, dar restul așa și așa..Juma-juma, s-ar spune, trebuie să ai incredere, dar să verifici, mai ales persoanele cu care colaborezi, muncești, vi în contact.

• Interesant..! Am observat la un dans de al vostru că erau femei care încercau să te imite, acest imbold îl întâlnești deseori? Îți multumesc!

    Domnişoara coregraf Angelica Ceban: Noi la evenimente mai facem și flash-mob întocmai pentru invitați. Adică, îi învățăm pe ei să danseze, și deci, chiar ar trebui să ne imite. Apropos, ști că ne invită și la dans simplu, pentru că le place energia noastră? Mie îmi face plăcere!

•  Revenind la societate, ce anume ți-ai dori să vezi în ea? Egalitatea aceasta între sexe, pe care tot o aclamă feminismul că lipsește, consideri că chiar așa este, sau la ce se referă ea mai exact?

  

  Domnişoara coregraf Angelica Ceban: Oricât s-ar dori această egalitate între bărbat și femeie, consider ca ea nu există. Aa, da, poate ca șanse, dar de la mama natură suntem diferiți. Bărbații nu pot fi ca noi, iar femeile nu pot ca ei. Bărbații nu pot simți cum simțim noi..femeile nu au forța lor…etc. Sunt diferențe de gândire, de simțire, deci. Dar, întocmai că trebuiesc înțelese diferențele, trebuie să le conștientizăm și să le primim așa cum sunt. Important este ca să ne respectăm și să ne ascultăm unii pe alții, iar diferențele dintre noi să le lăsam să lucreze în complementaritatea la care sunt chemate.. Scopul lor pentru care cred eu că există aceste diferențe.

  Mulțumesc și eu!

Interviu publicat și aci:
https://confluente.org/Impact--Biografie/valerian_mihoc_1573510076.html

Interviu cu actrița Carmen Magdalena Sascău

Motto: Mica scenă a teatrului nu prezintă doar o lume în miniatură, ci una vastă, atotcuprinzătoare, universală, despre esenţa vieţii.
 
 Altruismul, înclinația dăruirii însoţite de inspiraţie cred eu că o însoţesc pe actriţa Carmen Magdalena Sascău, care ne va spune mai multe in acest sens.

   -Mulţumesc pentru acceptul invitaţiei!!Anterior discutam despre noua ta vocaţie, poate ca fiind cea dintâi şi de vază, după cum te-ai referit?! Bine, eu ştiind de profesia iniţială.. poţi povesti?


Actriţa Carmen Magdalena Sascău: -După vreo 10 ani ca pedagog m-am apucat de teatru. De fapt, am ştiut că era de la început această înclinaţie, sau/și chemare launtrică, însă nu am urmat-o.... Până când în acel moment am reconsiderat tot, dându-mi seama că nu e târziu niciodată să fi tu însuţi sau însăţi și am dat examen la facultatea de teatru.
 Am în acest sens o vorbă ce sună cam aşa:
-”Fii ceea ce vrei să devii!” - C.M.S.

  - S-ar impune, astfel, o prezentare mai detaliată... Spre exemplu, cum ai ajuns şi instructoare de yoga după cele amintite?

 Actriţa Carmen Magdalena Sascău: Am început să practic yoga acum 9 ani. În timp ce practicam acasă, o prietenă a început să mă imite, făcea toate posturile pe care le făceam şi eu... şi atunci am început să o îndrum, să îi fac mici ajustări ale posturilor. Atunci m-am gândit că aş putea să predau yoga, îmi vine foarte natural. Instructorul meu de atunci m-a rugat să îl înlocuiesc de câteva ori şi un lucru duce la altul: o prietenă mi-a spus că îşi deschide o sală de yoga şi mă vrea pe mine că instructoare.
 După care m-am hotărât să îmi iau certificatul de yoga şi unde altundeva decât în India? M-am întors modificată din toate punctele de vedere. După care am continuat cu predatul şi am început să practic Acroyoga, o combinaţie între acrobatică, yoga şi masaj terapeutic.
https://www.youtube.com/watch?v=UyAMbkExG4k
   - Revenind la teatru, consideri că teatrul cumva are ceva în comun cu yoga? Sau dacă nu în ce fel le îmbini?

Actriţa Carmen Magdalena Sascău: Yoga şi teatrul nu se exclud una pe cealaltă, din contră, se completează foarte bine. Un pedagog de teatru polonez, Grotowsky, a preluat asane şi tehnici de pranayama din yoga şi le-a adaptat pentru lucrul cu actorii.
În cursurile mele de teatru, întotdeauna vei găsi elemente din yoga, începând de la exerciţii de respiraţie, de flexibilitate şi de forţă. Actorul are nevoie de un corp şi un mental puternic şi în acelaşi timp flexibil. Yoga dezvolta concentraţia şi memoria. Cel mai important este procentul de prezenţă în viaţă şi pe scenă.

"Amintete-ti ,,, Tu esti capodopera vietii tale! -C.M.S.

  -Ce anume consideri că este esenţial a avea, ori a fi actorul ca persoană pentru însuşirea unui personaj?

Actriţa Carmen Magdalena Sascău: Ai nevoie să ajungi la tine însăţi/însuţi, să te descoperi, să dai toate măştile societăţii jos. Pe scenă eşti gol, cu sufletul dezgolit. Eşti vulnerabil şi în acelaşi timp puternic. Iar această forţă ţi-o dă curajul de a fi tu însuţi/însăţi într-o societate care ne vrea constant altcineva. Lucrul cu tine este cel mai important şi pentru aceasta sunt recunoscătoare teatrului care m-a salvat de la o viaţă falsă.
-"Pe scenă ești gol, cu sufletul dezgolit. Ești vulnerabil și în același timp puternic. Iar, această forță ți-o dă curajul de a fi tu însuți" - C.M.S.

https://www.facebook.com/groups/2201770576724893/
- Pe unde ai jucat (la care teatre) şi ce gen de piese, cum le-ai caracteriza rolurile jucate de tine, se aseamănă cumva între ele?

Actriţa Carmen Magdalena Sascău: Se spune că niciun actor nu întâlneşte un personaj de care nu are nevoie. Fiecare personaj în parte era din mine, aspecte din mine care aveau nevoie de vindecare. Personajele cu care vi în contact te învaţă să descoperi lucruri despre tine şi despre alţii; ai revelaţii la fiecare repetiţie, suferi, plângi şi te bucuri alături de ele. Mi-am iubit fiecare personaj, iar dacă ar fi să aleg unul ar fi Alexandra, un copil fără copilărie, din spectacolul "Românie, dragă, Elveţia mea", în regia lui Mihai Lungeanu.
„Niciun actor nu întâlneşte un personaj de care nu are nevoie!” - Carmen Magdalena Sascău

 -Frumos! În genere, oare pentru ce teatrul continuă să se dezvolte? Înseamnă că scopul lui suprem are o continuitate vastă, universală şi chiar de nestăvilit!?

Actriţa Carmen Magdalena Sascău: Teatrul este oglinda societăţii. Spectatorul nu vine la teatru pentru actori, ci pentru a se vedea pe el însuşi; de la teatru așteaptă să i se pună în față o oglindă a lui pe care nu o vede curent. Acum depinde de el dacă acceptă şi integrează ceea ce vede. Omul are nevoie să ştie că nu este singur, iar teatrul crează empatie şi vindecă. Întotdeauna vom avea nevoie de teatru, pentru că întotdeauna vom avea nevoie de purificare (catharsis) şi de întoarcere la esenţa.

Îmi place cum spunea Isus:
„-Fii din această lume, dar nu aparţine ei”

- Da, sublim...! Consideri oarecum că teatrul ar avea un rol important, ori tu ca actriţă, spre exemplu, ţi se pare că faci de fapt mai multe prin pilda rolului, educi spre exemplu...?

Actriţa Carmen Magdalena Sascău: Cred că am răspuns mai sus. Teatrul vindeca şi purifică ceea ce societatea nu poate sau nu vrea să o mai facă. O profesoară ne-a spus în facultate că actorii sunt formatori de opinie şi că noi suntem aici pentru a da exemplu. Nu ştiu dacă dau sau nu exemplu, dar eu fac ce cred că este mai bine pe scenă şi în afara ei. O altă profesoară dragă mie ne-a spus: -"Totul are legătură cu Teatrul!" . Deci, aș dori ca toate manifestările mele să fie un exemplu pentru cursanţii mei, pentru oamenii din jurul meu, pentru colegii mei.

"Spectatorul nu vine la teatru pentru actori, ci pentru a se vedea pe sine însuși" - C.M.S.

- Se spune că teatrul a intrat într-o eră feminină a lui, ce crezi, oare de ce?

Actriţa Carmen Magdalena Sascău: Nu ştiu dacă teatrul a intrat într-o epocă de matriarhat, dar cu siguranţă femeile au început să îşi aducă aminte de forța energiei feminine, şi nu mă refer aici la mult vehiculatul curent feminism, care este doar o manipulare. Ar fi vorba de instituţii care au diminuant importanta femeii, iar una e Biserica... dar lumea se trezeşte acum şi nu mai crede în aberaţiile de genul celor că femeia ar fi inferioară.

-Revenind la yoga, ca instructoare automat că eşti un instrument de educaţie, pe lângă efectele benefice ale acestei activităţi. Ce ți-ai mai propus să înveţi sau indici, cumva practicarea unor principii? Care ar fi acestea şi care dintre ele intervin şi în lucrul cu copiii?

Actriţa Carmen Magdalena Sascău: Munca cu copiii este cel mai frumos cadou de la viaţă. Și da, copiii sunt foarte deschişi şi dornici să înveţe cât mai multe lucruri despre sistemul yoga. Pe lângă asanele fizice şi postura corectă a corpului îi învăţ şi despre celelalte ramuri ale practicii yoga: non-violența, disciplina, meditația, etc. Lor le plac foarte multe mantrele.
https://www.facebook.com/carmen.sas

 "_Munca cu copiii este cel mai frumos cadou de la viata" -C.M.S.

    -Am văzut la un moment dat că afirmai ceva despre necesitatea educării părinţilor înainte de a educa copiii, de ce crezi că ar fi necesar acest lucru?

Actriţa Carmen Magdalena Sascău: În lucrul meu cu copiii am observat că acolo unde credeam că sunt probleme cu ei, de fapt erau părinţii cei care aveau o disfuncție. Nu există copil cu probleme, există doar părinţi care au nevoie de vindecare. Copilul absoarbe ca un burete ce se întâmplă cu părintele, toate problemele de acasă, comportamentul părinţilor, etc. Dacă până aduci pe lume primul copil și nu ai acceptat, integrat, echilibrat toate aspectele fiinţei tale, foarte probabil că micuţul o să preia aceste „probleme” şi uite aşa ducem copilul la psiholog în loc să meargă părintele.
  Yoga pentru copii este un concept relativ nou la noi în ţară şi sper că în următorii ani să fie introdusă ca materie în toate şcolile. Mai nou am început să fac Acroyoga pentru cuplul părinte-copil.

 - În cadrul tuturor acestor activităţi pe care le ai, consideri că te susţine o anume inspiraţie, ori mai multe?

Actriţa Carmen Magdalena Sascău: Orice om pe care îl întâlneşti are un rol în viaţa ta și poate fi o inspiraţie. Pe Benigni l-au întrebat de unde îşi ia personajele: -"de pe stradă, din metrou", a răspuns el. Mă inspiră foarte mult copiii. Mai exact, un copil de 3 ani, nepoţelul meu,  el m-a inspirat să devin instructoare de yoga pentru copii. Imita la un moment dat tot ce făceam eu şi am spus trebuie să o fac și pe asta. Iar dacă vorbim despre susţinere, da pot spune că un fost iubit m-a susţinut foarte mult în munca mea (teatrul şi yoga) şi m-a încurajat întotdeauna. Îî sunt recunoscătoare, dar cred că adevărata susţinere vine din interior. Mă retrag în mine şi mă ascult! Ceea ce mi se părea imposibil acum câţiva ani. Acum mi se pare minunat să poţi să petreci timp cu tine însăţi/însuţi. Nu mă plictisesc niciodată cu mine!
-"Nu știu dacă teatrul a intrat dintr-o perioadă de matriarhat, dar cu siguranță că femeile au început să își aducă aminte de forța energiei feminine! " -C.S.M.

   -Tot se afirmă că pentru cadrul societăţii ar fi necesară egalitatea între sexe (mai ales de către ele), însă unii parcă nici nu ştiu la ce se referă exact. Tu ce anume crezi despre asta?

Actriţa Carmen Magdalena Sascău: Nu cred în egalitatea dintre sexe, nu există aşa ceva. Există complementaritate! Mişcarea feministă este o manipulare la adresa femeii. O face să creadă că nu ar avea nevoie de un bărbat. Aberaţie! Avem nevoie unii de ceilalţi, altfel am fi unisex, nu?
  E nevoie, într-adevăr să reglăm anumite aspecte ale relaţionării dintre sexe. Femeia să îşi îndeplinească rolul de femeie, nu să se apuce să schimbe prize şi să taie lemne, iar bărbatul să îşi manifeste energia masculină stabilă. El este stâlpul, iar femeia îşi mulează energia pe el. Atunci când rolurile se inversează apar neînţelegeri, dezechilibre şi inevitabil rupturi dureroase.

Interviul a mai fost publicat și aci: http://confluente.org/valerian_mihoc_1556693418.html

PASTE FERICIT!!!!

(Sărbătorirea Paștelui fiind o aducere aminte a evenimentelor istoriei mântuirii)

Fecioara - Maica Crucii

Lângă o cruce rece şi prea semeaţă,
La poalele-i se distinge o plânsă faţă,
Ea e Maria, mama lui Isus Christos,
Se uită-n sus și-l vede rănit până la os..

Ce-ar mai vrea rănile să i le îngrijească,
Dar nu înţelege aşa mare năpastă,
Cu toate că Fiul ei a făcut un mare bine
Răsplătit fiind cu aşa maleficiune...

Cum nu spera că de la Domnul va naşte,
Nici nu credea că toate ororile Îl va paşte
Şi stă lângă cruce ca o umbră spulberată
Se gândea ea:"oare nu a fost binecuvântată?"

Se tot întreba şi vroia pe el să-L aline,
Viaţa din nou pe chip Lui să i-o anime,
Să se suie ea pe cruce în locul Fiului,
Însă, doar acolo o lăsau dracii pustiului!

Simţea orice rană a „pruncului” Isus,
Ca şi când ea ar fi fost pe cruce sus,
Dar cum tot rumegând gândul salvării
Se trezi într-o durere mai a dezintegrării..

Un soldat în coaste-i o suliţă îi înfipse,
Inima lui Isus aproape i-o lovise,
Se prăbuşise..durerea asta deja o nălucise,
Iar mintea-i ca s-o protejeze, o înnebunise...

Dar, câtă bucurie Fecioara a încercat
Că după atâta durere inima i-a explodat
Putea să-i fie fatală și fericirea ce a inundat
Inima de Mamă ce şi-a văzut Fiul Înviat!!!

 Să nu uităm prin câtă suferinţa Isus, ce s-a făcut fratele nostru după mare-i dragoste de Dumnezeu, ne-a răscumpărat de păcatul strămoşesc. Să nu uităm că ne-a eliberat de vină imperceptibilă ca să ne putem mântui dacă ne căim, să scăpam din mrejele neputinței...
  Să nu uităm marea bucurie ce însoţeşte acest eveniment, viața întreagă a Domnului Isus plină de învățăminte și mai ales de Învierea Lui. Că și noi putem învia precum EL.
  Însă, pare adesea că oamenii uită motivul acesta impresionant şi sa dea curs la ceea ce fac de obicei -- nu ratează „orice motiv de bucurie” şi se bucura grav, făcând jocul necuratului prin mercantilism, distracţii nedemne, pierderea sensului Sfântului Paste, uitarea de sine şi invitația lui Isus la înviere şi mântuire prin învingerea forțelor negative care ne împresoară la tot pasul.
 Ceea ce este mai culmea fiind faptul că noi nu avem de răscumpărat păcatele lumii, ci doar pe ale noastre "mici". Nu avem o misiune atât de impresionantă și  culmea nu avem de suferit până la sânge precum EL. Ci, numai cu o mică dorință de schimbare, păcatele noastre se șterg și vom învia căci așa a promis Domnul.
 Deoarece

 ISUS CHRISTOS A ÎNVIAT!!

O ființă sublimă...!

FIINTA SUBLIMĂ

O fiinţă sublimă în lume a apărut,
Lui îi pare bine de câte ori s-a născut
Căci, este o fiinţă foarte compasională,
E de preferat alteia oricât de raţională.

Ori de câte ori o fiinţă frumoasă s-a născut,
Este exact ceea ce Domnul a şi vrut..!
Indiferent de orice “strălucită părere,
Este ceia ce perfecţiunea în lume – o cere!!

De câte ori o aşa floare în ceva se implică,
Chiar de în patru firul îl mai despică,
Acolo va fi lucrul cel de bază, straşnic
Şi va dăinui precum iubirea ei - veşnic!

O fiinţă sociabilă în altul s-a întruchipat,
Pentru ca tot omul de iubire să fi aflat,
Dar cât a iubit în astă lume nu I s-a înapoiat
Ba chiar multe merite I s/au tot călcat.

De când e ea, nu/I numai Domnul Creator
Plămădeşte. N e ace/i asemenea binevoitor
În educaţie este al copiilor bun corector
Iubindu/I necondiţionat ocrotitor.

Când este ea, însuşi bărbatu-i echilibrat,
Altfel ar fi atât dezbărat şi nestructurat,
Deşi nu poate iubi ca ea cam o defăimeză,
Chiar de n-ar putea găsi alta mai brează..

S-a născut în lume o fiinţă atât de perfectă,
Ca de la formă şi gândirea şi-a făcu-o corectă,
Problema este că prea adesea şi de sine uită,
Carnetul ei cu merite nu-l prea consultă    ..
În fapt, fiind atât de mult în nepreţuiri avută..!
- şterg  asta unii sau alţii ca pe-o idee rejectă..

(carnetul acesta fiind adesea într-un raft îndepărtat)

Poeţii încă din timpuri străvechi au cântat femeia, au Lăudat-o în versuri şi au încântat-o, sculptorii au căutat să-i regăsească formele perfecte şi să-i redea frumuseţea în veşnice statui, pictorii şi ei i-au redat de-a lungul timpurilor trăsăturile şi stările fine, copiindu-le, de asemenea, scriitorii... şi ei în cor să-I surprindă gingăşia, perfecţiunea inflexiunilor intuitive şi empatice ale sufletului lor...

Cine-i EA..FEMEIA?





 De simţi în suflet acea scânteie, 
De vrei la lupta demoni să te ieie, 
Că ai în piept vederi miraculoase, 
De-ai trece chiar şi-n haine leioase, 
Poţi de vrei să te înalţi spre cer, 
Unde nimic nu piere-n efemer, 
Lângă o --Femeie! 

De este un izvor cu ape line, 
Unde tineri vin să se închine, 
Într-acele primăveri alese, 
Printre flori din zori culese, 
C-ar fi şi ca o rază de soare, 
Ce ne mângâie încrezătoare, 
Numai ea -- Femeia! 

De este-un cânt adormitor, 
Ce te îngână-n vis liniştitor, 
Şi-ţi încânta urechile-n veghe, 
Le-auzi ca ciripituri în stele, 
În care te urcai, dar le-ai uitat 
Odată cu demnitatea de bărbat, 
Te-naltă totuşi ea --Femeia! 

De-i acel timp cu iz încântător, 
Şi te frământă cu al sau dor, 
De-i floarea cea mai aleasă, 
Să treci pragul cu ea în casă, 
Cu un foc de amor mistuitor, 
Cine-ţi face planuri din fuior?... 
Numai ea -- Femeia! 

De va fi ca şi-n al fiordului vieţii, 
Cine-ţi limpezeşte mrejele ceţii? 
Cum sufletu-i deşi nu-nbătrâneşte 
Între zâmbete trăiu-ţi oblojeşte, 
Îngrijindu-te, în schimb de-ai da, 
Atenţia ce doreşte şi i se cuvenea, 
Numai ei --Femeii! 

De-i un timp de venit şi de plecări, 
Că viaţa-i pare o luntre de secări, 
La tine de se va întoarce îndărăt, 
Fericirea-i mare nu pe cât un hat, 
De-i dai mai mult şi din ce nu ai, 
Ea îţi va da binecuvântări şi-n rai, 
Anume ea -- Femeia! 

Dacă-ţi va arăta şi că greşeşti 
Nu căuta să-ncetezi s-o iubeşti, 
Gândind că din ura te ceartă, 
Căci dojenind ea te şi iertă, 
Speră la neştiuta ei schimbare 
Din unica-i inimă, o splendoare, 
A florii rare ce-i EA-- Femeia! 

Doamnelor şi domnişoarelor, 
le doresc: 
Să visezi pacea, fi apa cea lina, 
Să cutezi să fi perla cristalină, 
Nici pic să nu îmbătrâneşti, 
Ci tu doar să înfloreşti! 
Domnul însăşi fie adulat, 
Că tu ai un zâmbet adorat, 
Când şi el este mulţumit, 
De zâmbetul în tine cuibărit, 
Mai este şi foarte încântat, 
Că se menţine ceea ce-i adorat, 
Cum chiar zâmbetul Lui divin, 
Este la tine atât de neobosit! 
Fi mereu frumoasă precum eşti, 
Stimata curioasă cum ne ateşti, 
Nicio frumuseţe nu ţi-e străină, 
Putând să fi frumuseţea heruvimă. 

http://confluente.org/valerian_mihoc_1425857066.html

Primăveri cu arome încântătoare în suflete Ladyes!!

Vlad Țepeș

Oda „Voievodului Moralității”

Vlad Țepeș
(n.noiembrie/dec.1431/d.dec.1476)

Acei ce nu ştiiau decât de mişei şi de lichele,
Iar dregătorii cunoşteau doar de a lor plăcere,
Subjugând, dominand ca regii pe pământ,
Ce n-au moştenit, dintr-un neant ei apărând..

La toţi acei mişei, hoţi, venetici le-a dat un ”leac,
în 'dereticile lor c-o mare ţeapă le-a venit de hac,
Speriind odată cu gândul rău din născare,
Apare ”faina pedeapsă din cer ca o 'boare!

E acel domn ce chiar necreştinii l-au numit crud,
Pentru o metodă mai eficace decât arsul pe rug,
Ce tot de la ”creștini provenea, păgână cruzime,
Tot n-avea precum la el ”măiestrie – pe înălţime!
Char venind dintr-o ”sluţime..

“Dacul” ce-a transformat în ‘imperiu o mică ţară,
Preschimbând hoţii într-o conduită exemplară,
Că nimeni nu mai dorea să vadă păduri de ţepe,
După ce mulţi au văzut şi astfel de urâte 'stepe'.

Cine avea să devină o legendă încă din a sa viaţă,
Legiuitorul acelora care legea nu are postfaţă,
Zicând și popei ce pentru netrebnici se miluia,
Cum de cretinii n-au venit dinainte la el să zică aleluia?

Urcându-i pe hoţi şi borfaşi acolo unde ”preamăreau,
Dăruind la toţi ”rangul” mare spre care aspirau,
Chiar de având unul şi-o dregătorie ”cumsecade
Dezertând, îşi găsea tot singur ţeapa mai tare!

Este cel ce fost-a Domnul Ţării noastre Româneşti,
Atât de necuprinsă pentru aşteptările tătăreşti,
Ce se extindeau mereu prin împrejurul ţării,
Înconjurând-o ca pe-o insulă-n valurile mării.

Se afla rapid chiar pentru slaba știință epocală
Ceea ce avea să devină din a noastră mică ţară,
Acea Mare de Curăţenie Morală şi de conduită,
Cea care şi de marii gânditori a fost preamărită!

Pentru o mică ţară ce-avea o mare conduită morală,
Care venit’a în numai doi ani de domnie exemplară,
Căci fenomenul ”Țepeș” avut-a ecouri colosale,
Manifestându-se prin claimul furorilor abisale...

Se mirau şi mai marii 'trecători' de la sultan,
Ce orbecăiau-n şmecherii ce aveau-n turban,
Cum de pieţele bogate-n atât de multe comori,
Chiar si cele mărunte, cum de n-ai sa le ”strecori??

Cum de pocaluri de aur se aflau parcă-n pustiuri
Şi orice cuveneli domneau atunci pe drumuri,
Cișmeaua neștiută stima -cinstea şi respectul,
De muncă, cuviinţă știa amu si hoţul -necoptul...!

Şi pe dregători îi instrui că nelenea-i sfânta,
Căci fără de sudoare pedeapsa-i cea - cruntă,
Cum cei responsabili duc la cap de ce se apucă,
Şi-şi fac trebi lovind frontal orice altă nălucă!

Iar, aceia ce-au venit să reschimbe orânduiri,
Ceea ce el a schimbat prin simple comenduiri,
Vrând s-o transforme într-o regiune neştiută,
Plaiul lui iubit să fie pe hartă -aria necunoscută??

Pentru mega-armatele dictate de marea semilună,
Planificată ca întreagă creştinătate să supună,
S-au izbit.. ca Baiazid de un ciot micuţ-'lamentabil,
Numai intr-o noapte putea sa-i fie sultanului fatabil..

Celor spahi, ieniceri le devenii marele coşmar,
Vedenii inspaimantatoare musteau fără habar,
Precum că “gheaurii” început-au doar micul lor joc,
Fără odihnă,nici pe Tepes nu l-au auzit deloc..

„Cum să vrei să iei de la bărbatul ce tot poate,
Ştiind a folosii -puterea- şi pe toate le socoate”,
Ştiind atât de bine a mânui orice resursă la un om,
Ţine frâiele ţării şi cunoaşte orice-i şi într-un pom?!

“Imperiul moral” ce uimi întreagă creştinătate,
Pierii paradoxal şi ea prin a lui complexitate,
Când linşat ..."Voievodul Moralităţii Româneşti",
Vrură ai corupe şi memoria din cele mai sfintești..!

Mehmed (Mahomed al II-lea, Cuceritorul) era să moară de mana lui intr-o noapte – după noaptea în care Vlad Țepeș, îmbrăcat ca ei, era să-l prindă, să-l facă să piară - fiind tabăra turcilor chiar foarte aproape de capitala Târgovişte, având în viaţă doar jumătate din oastea de 100 000-120000 (a doua ca marime după cea care a cucerit Constantinopolul), dar cu o altă jumătate din aceasta pe fugă spre Dunăre -zise:
“Cum de mai poţi lua ţara unui bărbat ce a făcut atâtea lucruri deosebite şi care ştie să folosească atât de bine puterea şi pe supuşii săi?!”
Țara Romanească a cunoscut atunci coeficientul „0” al hotiei si al coruptiei, dar mai ales al criminalitatii. Cu toate ca, multi comentau cat ar fi fost de nemiloasa, cruda (chiar pentru pagani) metoda „tragerii in teapa”, frica de ea stopa orice..!
Marele Poet national de asemenea isi indrepta stima si lauda nemarginita catre acest domnitor, mai ales prin arhicunoscutele versuri: -„Ce nu vi tu Tepes Doamne, ca punand mana pe ei, sa-i imparti in doua cete, in smintiti si in misei.

Odă lui Mihai Viteazul!!!

Poate că o coincidență stranie acum că acest popor cu atâta ardoare s-a unit in acesre zile de cumpănă într-un an centenar, totuși.. Altă coincidență!
 Prima coincidență e faptul că "colaboratorii- trădătorii voievodului... mârșav l-au ucis în acea fatidică zi de 12aug. .. (1601).

 Sper să mai fie astfel de reuniri și Unirea să se facă..!

Turcii acelor vremuri, spre exemplu, ajunseseră să-și sperie copiii cu numele lui - Mihai Viteazul!!!!
(așa după cum eram "amenintati noi, pe când mici fiind, de nu eram cuminți, "riscam să fim dați la jidani...)

Odă primului Unificator,
Odă lui ”Restituţio Dacia”...!

Apărut în timpul când ţara în nevoi, 

De nici un domnitor nu era destoi, 

Ba chiar supuneau la dese umilinţi, 

De atâtea dări toţi erau pre’uimiţi... 



Era omul ce ştia că pământu-i sfânt, 

Că e din urmaşii celor din mormânt, 

Cuteza în a avea crezul cel mai tare, 

Ca el să întocmească România Mare! 



Timpuri în care presiunea-i maximă, 

El afla cutezarea din înălţimea proximă, 

Căci ţara era între tunete şi fulgere,

În temeri şi supuneri erau numai urlete.. 



Animat de-un singur, dar mare vis, 

Minţile oamenilor el tare a încins, 

Ca românii să fie în pace şi uniţi,

De asupriri şi dări să fie scutiţi!! 



Vis de unitate cum de putea avea, 

De cel din depărtare cum de ştia, 

Putea fi seamăn acel de peste hotar? 

De unde să strângă birul n-avea habar... 



Un vis de aşa unitate nu s-a pomenit,

Când turcul case, moschei aci şi-a zidit... 

Stăpânea de prea mai mult ca şi acasă, 

Acea credinţă în mai bine nu era-n viaţă! 



Prin sângele vărsat el scrisa hotarele, 

Prin vene de vitejie învinsa hoardele, 

Care jinduind pământ nu conteneau, 

La ce pentru pământii era tot ce aveau... 



Pe când începea ordinea a restaura, 

Şi cetăţile, oraşele ţării le răscumpăra, 

Sultanul bine nu află a piezării veste, 

Că nevasalul de Mihai îi răpuse oastea! 



Iubea neamul țara în ea împânzindu-se, 

N-avea răgazul să stea, în ea regăsindu-se, 

Şi-n credinţa ce-o avea, lipitori de-a alunga, 

De nu lichelele într-o casă arzândă le scruma! 





Cunoştea vreun suzeran al Ţării Româneşti? 

El însuşi nu plătise nici creditorilor levantinești, 

Era doar un Domnitor, dar Brav ca-n tare ţară, 

Şi încă unitatea limbii o urmărise într-o vară... 





”Restituţio Dacia” ştia că semenii de-o limbă, 

Nu vor fi uniţi chiar de văd o frumoasă nimfă, 

Ci doar prin curaj supranumit de -"Malus dacus, 

Cu”acel sevraj al pasei uimit şi căzut la dracus..! 

 ...

Oda lui Voda Mihai Viteazul, cu ocazia comemorarii a 415 ani de la trecerea in nefiinta a Primului Unificator!
http://confluente.ro/valerian_mihoc_1433973042.html
Oda Domnitorului - Mihai Viteazul!!

 Oda Domnitorului Tarii Romanesti, ce a fost un precursor al istoriei romanilor, avand un Mare Vis, acela al Unitatii tuturor Romanilor -  Mihai Viteazul!

http://www.femeiastie.ro/destine-fara-sablon/poezii/oda-domnitorului-mihai-viteazul

http://www.radiometafora.ro/2013/07/15/mihai-viteazul-autor-valerian-mihoc-in-revista-confluente-literare/

ȘTEFAN CEL MARE!!!!

STEFAN CEL MARE
 Un om "mic la stat, mare la sfat"...
-514 ani de la stingerea din viață a Domnitorului, dar nu și din memoria poporului..

  " Iară pe Ștefan vodă l-a îngropat țara cu multă jale si plângere în mănăstirea Putna. Atâta jale era, de plângeau toți ca după un părinte al său, că cunoștiiau toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă apărătura...
Amintrilea era un om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știa al acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vârâia, ca văzându-l ai săi să nu îndărăpteze și pentru aceia rari de nu biruia. Și unde-l biruiau alții nu pierdea nădejdea, ca știindu-se căzut jos să ridica deasupra biruitorilor." - Grigore Ureche -"Letopisețul țării Moldovei"

47 de ani de Domnie Glorioasă ..poate cea mai.. În orice caz figura cea mai impozantă a istoriei țării (ce s-a stins din viață la 02.07.1504)!

Cinstire veșnică..! Odă Domnitorului Ștefan cel Mare!!

Un om ce n-a uitat a omului valoare,
Şi a opincilor ce cutreierau pe ogoare,
Nici de a răzeștilor lui naţional origini,
Redefinind-o cutezător făr'de vini şi pricini.

Fost-a odată un om “mic la stat, mare la sfat”,
Un om cumpătat şi mare în al său voievodat,
Din ţinuturile străbune ale sfintelor trainicii
Moldovene: ce prin jertfe scris-a granița Ţării.

În faţa celei mai mari primejdii duşmane,
Pe când Europa ascunzându-se de turbane,
Apare în Moldova un om atât chibzuitor,
Ce-nfrânează nelegiuite biruinți pilduitor!

Cu sabia într-o mâna, iar crucea-n cealaltă,
“Athleta Christi” cu o dragoste cât mai curată,
Muncea asiduu cu o sârguinţă ne-mai-aflată,
Mai mult de vreo altă domnie ştiută vreodată...

Un voievod cu mult prea profundă iubire,
Împrăştiind-o în vene de comenduire,
Un domn măreţ cu credinţa-i neştiută,
Numai de pieptu-i viteaz arhicunoscută...

Un om cu-n crez ce n-a căutat a sa valoare,
Doar vitează țara în ochii altora să fie Mare!
C-a fost mică în fapt şi mare trează la căutat,
Turban fără izbândă ce mari nelinişti a aflat...

Încolţit fiind dinspre toate colţurile lumii,
Înfricoşat din frica de prejudecăţile ţării,
Că doar cauta-vă a pune vieţile în primejdii,
Pentru faima lui, lipsită de orice sfinte nădejdii..?

Vroind să-npace pe orişice bade ce-l urma,
Orice nedreptate altoită pe acasă îi curma,
Înlăturând şi pe acei boieri răi ce cutezau
Impunând, mișeii de numai un fir retezau...

Că nici dijmele nu erau prea mari sau mici,
Iar de când prin ţară nu mai erau inamici,
Brânza era miere, ori mierea era de aur,
Ostenii ţării având puteri ca şi de taur!

Vivace Domnie, prin care ţara a prosperat,
Şi orice slujbaş demnitate şi-a căpătat,
Nerâvnind la nici un bun al altui seamăn,
A zeciut orice ban al țăranului moldovean!

Când ordinea în ţară a început a scărpina,
Holerele, lipitorile de pe popor le scutura,
Lucrarea interioară ce sieşi şi-o ordona
Şi cugetu-i drept de creştin şi-l impunea!

Şi când duşmanul se încumeta la luptă
Cu cea mai grea ură din a iadului ruptă,
De oaia cea mai blândă în dragostea-i curată,
De atâta lup, lupta-n muşcătura-i cea cruntă!

Un brav viteaz ce-n luptă se avânta voios,
Mângâind în spadă-i turbanul până la os,
Să-şi poarte coşmarul pe când încă trăind,
Să n-aibă vise ca ţara va mai umili cotropind...

Şi-n sângele-i prin care graniţele scris-a,
Moldova era inima-i, harta nedescompusă...
Căci voinţa aceia de a fi om nu-i în zadar,
Când creştinătatea avea a lui inimă - Hotar!!


Omagiu adus celui mai important domnitor al Moldovei din toate timpurile, Ştefan Cel Mare, cu ocazia împinirii a 514 ani de la stingerea vieţii Domniei Sale.
- Papa Sixtus al IV-lea l-a numit „Athleta Christi” = Atletul lui Cristos. Acest titlu se referea, iniţial la sfinţii militari din secolele III şi IV, dintre ei cel mai cunoscut fiind Sf. Martir Sebastian. Papii au început, din secolul al XV-lea, să le confere acest titlu conducătorilor de armate care apărau creştinătatea, mai ales de atacurile Imperiului Otoman.

- “Mic la stat, mare la sfat” - i-a spus un mare cărturar. (de Grigore Ureche)

Ziua aceasta cred că ar fi trebuit fi considerată zi de doliu național...