Motto: “Conducerea este capacitatea unei persoane
distincte de a-i motiva pe alţii prin acţiunile sale pentru a ajunge la un
nivel mai înalt de realizare” - Buck Rodgers
În urmă cu 4 ani câştiga alegerile locale o
doamnă... Stupefacţie totală! Mai ales în rândul bărbaţilor contracandidaţi, cu
atât mai mult cu cât doamna aleasă de comunitate, pe lângă faptul că este
foarte distinsă, elegantă, frumoasă, inteligentă şi harnică precum cel mai bun
gospodar(s-a dovedit în acești ani), mai e şi determinată de acel ingredient
uman, care pentru mulţi alţii nici nu există măcar pe o margine de gând -
iubirea de semeni (nu cetățeni..)! Cum acest sentiment anima pe prea puțini în
ziua de azi, sunt cu atât mai puțini aceia care, confuzând politicul cu
administrația, pot fi animați de un astfel de corolar afectiv ce poate dirija
efortul intelectual, dar și a tuturor celorlalte resurse.
Astfel, despre modul autodidact și
autoevaluare de a fi un bun conducător în concordanță cu comunitatea, cu
necesitățile
localității șidoleanțele
oamenilor, ne-am propus să aflăm chiar de la doamna drăguţă, aleasă ca primar
de către alegătorii orăşelului Mihail Kogălniceanu, doamna Ancuţa Belu...
Valerian: În primul rând vă mulțumesc pentru acceptul
intervievării. Pentru că, întotdeauna pare a fi mai greu începutul la ce ne-am
propus de făcut chiar numai pentru propriile proiecte, cu atât mai mult ar
părea mai dificil pentru mai mulți, ce părere aveți?
Doamna primar, Ancuța Belu: - Cu plăcere! Da...
Mie nu mi se pare. Realizezi scris un proiect, aprobi și aplici. De pildă,
doream să vă spun că în spatele primăriei intenționez să fac un centru
multifuncţional de primire pentru copiii aflaţi în situaţii cu risc de abandon
şcolar, familial şi cu afecţiuni neuropsihice. Proiectul, depus în luna martie,
are un termen de evaluare de două luni, astfel că o să primim un răspuns de la
oficialii UE în curând. Proiectul aflat în evaluare ar avea o investiţie de
aproximativ 1,3 milioane de lei, fără TVA. Menţionez că aceşti copii cu
dizabilităţi din localitate, învaţă şi fac naveta la ora actuală în municipiul
Constanţa, iar prin înfiinţarea acestui centru, nu ar mai fi nevoiţi să
călătorească până acolo, ci ar putea să îşi facă lecţiile chiar aici. Inițial
mă gândisem să fac tot în stilul centrului ”Back to school”, proiect finalizat
anul trecut, dar problematica diferă, totuși... Alt proiect ar mai fi cel cu o
grădiniţă având program prelungit, dar la care, tot așa precum la primul,
doresc să existe un contract de prestări servicii pentru pachetul zilnic al
copilașilor, deoarece nu ar fi la fel de costisitor precum o susținere proprie.
Valerian: - Eu cred că pentru un astfel de proiect de
grădiniță s-ar asocia frumos și o activitate pentru părinți, pentru că ei sunt
cei mai stresați...
Doamna primar, Ancuța Belu: A, da, desigur!
Ideea e bună! Idei am și eu...multe! J Vă spun că dintre
toate proiectele pe care le am, cel mai dificil mi se derulează cele cu
drumurile. În primul rând că sunt cei de la Raja care tot sparg pentru a face
canalizarea... astfel că, chiar și străzile încă bune de la ultima asfaltare
(1996), se deteriorează... Sunt foarte conștientă de toate problemele, chiar
luându-le prin orice metodă ar putea părea irealizabil, dar nu întocmai!
Solicită timp... asta nu înțeleg oamenii!! Spre exemplu, dacă am detalia
problemele cu asfaltarea.
Pe data de 28 aug.2012, n-am să uit niciodată, am depus
proiectul la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, şi-am
primit înapoi hârtiuţa prin care ni se spunea că proiectul nostru este eligibil
şi că putem demara procedura de achiziţie a fondurilor pentru executarea
lucrărilor drumurilor. A venit anul 2013, s-a rupt USL-ul, iar când s-a făcut
rectificarea bugetului de stat al acelui an, s-a constatat că banii se vor duce
pe proiectele care deja erau în stadiul de realizare 50 %, pentru ca să nu se
degradeze mai mult. Soluţia mi s-a părut atunci de bun simţ. Dar, ce vina am eu
că doresc să fac ceva mai mult pentru Mihail Kogălniceanu? Cine mă putea lua la
întrebări??
Bineînţeles că, în momentul prin care am înţeles că
nu mai suntem pe lista de priorităţi a guvernului, constructorul s-a oprit din
lucrare... Proiectul fiind realizat la acel timp numai în proporție de 8%.
Rămăseserăm cu străzile Ogorului, Ilie Iorgu și strada Panduri de la Tudor
Vladimirescu neterminate, ba într-o paragină de nedescris, știți...
Datorită stopării lucrărilor de către constructor, ne aflăm în instantă și
dezbatem din punct de vedere judiciar dacă a fost normal ca la începutul
lucrărilor să facă varză trei străzi deodată, pentru a-și face dânșii front de
lucru probabil, fără ca măcar să termine una. Neclaritățile desigur că au
pornit din partea guvernului, sub acea acțiunea amintită de stoparea banilor,
dar și tu constructor când îmi începi o stradă să nu mi-o termini? Oamenii
localității nu au nicio vină că constructorul le-a lăsat în stadiul ăla, tocmai
de aceia cred orice nemulțumire. Drept dovadă suntem în instanță cu aceștia.
Ulterior mi-am asumat singură cei 660 de metri stradali rămași așa în paragină
de la ei, spre exemplu pe Panduri... Ați văzut cum arată acum?
Valerian: -Cum de ați reușit totuși să asfaltați, să realizați
așa părculeț frumos în centru?
Doamna primar, Ancuța Belu: Trebuia, pentru că
dacă nu le introduceam în alt proiect cu fonduri proprii, mă lua lumea cu
pietrele. Credeți-mă, că-mi era mie rușine să mai trec pe acolo! Știți cât de
degradată erau străzile, nu aveam cum să le explic oamenilor și să aștept ca să
fiu înțeleasă întocmai, dacă aș începe cu: ”Suntem într-un litigiu și nu pot să
intervin...”. Pe oameni prea puțin îi interesează chiar dacă ar înțelege exact
problema. Tu ești primar - trebuie să găsești soluții!
Normal că, dată fiind problema, mi-am asumat răspunderea
și-am făcut un alt proiect, chiar dacă există acest litigiu încă dezbătut în
instanță. Tocmai de aceia am și întârziat, deoarece am stat de vorbă mai
înainte cu un domn avocat și un specialist în construcții, întocmai pentru a fi
demonstrat că nu eu -primărie- am dărâmat (jupuit) acea stradă. Efectiv am
dublat diferența și am putut să fac funcțional acel drum. Repet, nu mai puteam
să-mi permit să-l las în acel stadiu de degradare. Revenind la celelalte străzi
începute, tot de acel constructor, nu le-am lăsat așa nici pe ele.
Despre alt proiect, ce să vă mai spun? Ok! Pe
strada Călugăreni, în spatele restaurantului” Luceafărul”, îmi doresc să fac o
parcare la fel de frumoasă ca aceasta de lângă poliție.. Știți cum era înainte
acolo...? Sau, în spatele primăriei.. de fapt, n-o să știți… Iar, în partea
dinspre Casa Tineretului, proiect finalizat la sfârșitul anului trecut, doresc
să întăresc malul, să fac o rigolă ca să se ducă apele și mi-am propus astfel
să realizăm patru sau cinci alveole prin care să construim niște căsuțe din
pvc. În acestea mă gândeam să se vândă anumite dulciuri, gustări, cafea.. nu
știu, atunci când vine mămicuța să stea cu copilul în parc, supraveghează
copilul de pe băncuță, ori o să servească astfel o cafea, ceva. Plus că se
crează locuri de muncă.
Valerian: Mă gândeam așa după mine, că ar fi plăcut crearea unor
posibilități de agrement..
Doamna primar, Ancuța Belu: -La ce anume vă referiți?
Valerian: Simplu, la o piscină spre exemplu, sau
la alte locuri, spații de petrecere a timpului liber, deoarece cred că ar fi amatori
pentru acestea, dat fiind faptul că într-un timp limitat oamenii ar fi
scutiți de un drum la Mamaia
spre exemplu.
Doamna primar, Ancuța Belu: Da, și acest plan
am avut. Odată am zis că voi face un balon în care să se poată desfășura
activități sportive și recreative. Aceasta ar fi ca o sală de sport acoperită
cu o membrană. Dar, când au venit și ne-au făcut devizul financiar, am zis că
mai bine rămâne de continuat cu asfaltarea decât asta. Întreținerea acelui
balon, dar și faptul fricii că vine cineva și ți-l arde sau ți-l taie, m-a
făcut să renunț la idee. La fel ca și la o piscină: n-am să pot acoperii
cheltuielile de întreținere, e și o problemă de sănătate, de igienă în plus. Ar
trebui sistem de căldură, căci știți cum e atunci când iese omul din apă...
Bine, ar putea fi și acoperită și descoperită, dar cea din urmă se deteriorează
repede, așa că din aceste două motive am mers pe ideea celei acoperite. Numai
că acum nu se pot duce la împlinire aceste proiecte ca și buget al primăriei,
căci nu sunt prioritare, dar în timp, cine știe. Mi-aș dori să vină un
investitor care să fie și specializat în acest domeniu, la care cu dragă inimă
sunt dispusă să-mi arăt concursul, la fel cu orice altă idee. Acestora le-aș
facilita activitatea, aș face scutiri de taxe și impozite dânșilor, sau alte
facilități pentru încurajare, etc. .
Ca primărie acum prioritare sunt școlile. Iată că
încă este ” After school”, liceul, profesorii, școlile, deoarece pentru fiecare
în parte există cheltuieli. La liceu trebuie schimbat acoperișul pentru că este
foarte vechi. Față de școala nr.2 care are acoperișul de o seamă cu mine ca să
nu spun că poate mult mai vechi, tot cam așa este situația la liceu. Zugrăvisem
clădirea și când am adus un expert să spună ce copaci merită să mai stea în
picioare acolo în părculețul liceului, sau care doar decopertați, atunci s-a
văzut mai bine și m-am speriat cât se vede acoperișul de afectat. Deci e clar,
trebuiesc reparate acoperișurile școlilor, dar la liceu, care acoperiș este
destul de mare, nu voi reuși să acopăr cheltuielile numai din bugetul local. Cu
atât mai puțin la o piscină, prin comparație, nu o să pot suporta toate
cheltuielile precum au fost și la Căminul Cultural. Deci, aici mă refer la
energie electrică, gaze, personalul, care ar trebui să fie integrat tot în
cadrul personalului nostru administrativ, pentru că altfel salariile nu pot să
le susțin. Nu merg după principiul de parteneriat public privat, deoarece se
interpretează precum că ce a avut de câștigat de a făcut cu cutare respectiva
treabă și nu cu altul? Lumea asta mereu nemulțumită, vorbește oricum... J)
Valerian: Pare că e mai bine când nu faci nimic...
Doamna primar, Ancuța Belu: Exact! Aș fi de acord să
vină un investitor pe care să-l sprijin, eventual nu-i iau impozit 5 sau 10
ani, dar numai să creeze locuri de muncă aci pe plan local, sau îi facilitez
racordurile la facilități, dau exemple. Este mai simplu, deoarece administrează
singur afacerea așa și nici nu mai sunt predispusă la tot felul de
”partipliuri, bisericuțe, sau condamnată pentru ele. Este bună ideea. Numai că
atunci când le pui pe hârtiuţă, de multe ori sunt prea scumpe și te lovești de
măsurile imposibilității prevăzute de eligibilitate. Am avut ideea și a unui
patinoar pentru parcul Tineretului, dar am renunțat tocmai datorită acestui
fapt. Poate doar în timp va fi realizabilă!
Sunt multe de făcut... momentan îmi doresc să fac o
discotecă în aerul liber tot în parcul mare. Tot acolo mă gândesc să atrag
niște investitori să facă vrreo 2-3 terase. Pentru că, ies mămicuțele în parc
cu copiii și ce fac? Sparg semințe? Hmm, mereu e această problemă în parc. Pe
când ar fi altceva, fiind ceva amenajat, asculți o muzică, poți bea o cafea...
Se crează câteva locuri de muncă și-mi plătesc și mie chirie la primărie. Din
banii aceia pot face altceva, nu? Sunt adepta susținerii agenților economici
din Kogălniceanu, dar a acelora care vor să facă treabă și sunt totuși
specializați. Nu merg după așa-zisului principiu: ” nu știu să fac mare lucru,
dar mă descurc..”. Nu doresc să se țină un spațiu blocat, doar din dorința
aflării în ”descurcăreală”. Sunt multe de făcut chiar și la satele ce aparțin
de noi. În 4 ani de mandat am încercat să dau din mine tot ce s-a putut: am
încercat să susțin anumite pasiuni, sportul, apoi nu știu dacă știți avem doi
instructori care fac balet cu copilașii, îl avem pe d-l Oancea cu cei mici, cu
corul și tot ce fac ei acolo ei și e frumos.
Valerian: Îl cunosc pe dânsul. O știu și pe doamna Simona Taut
de la trupa de dans modern ”Noa Dance”, ce au luat foarte multe trofee. Dar, de
când sunteți dumnevoastră sunt din ce în ce
mai multe evenimente culturale prin localitate...
Doamna primar, Ancuța Belu: Da, asta am vrut să
fac. Nu să se audă de Mihail Kogălniceanu numai prin prisma bazei Nato, ci și
prin acești copii minunați, prin câștigurile lor, prin evenimentele pentru ei
și pentru întreaga localitate. Cu toate că se întâmplă un fenomen: unii dintre
colegi au încercat să mă asocieze... Ca primar sunt al tuturor locuitorilor și
nu facem politică, ci administrație! Cu toate acestea - politicul încă
dictează... Nimeni nu ne întreabă pe noi când se dau legi cum și când le
modifică, De pildă, nu au nicio vină locuitorii din Kogălniceanu, că
subsemnata, Anca Belu, este din partea partidului liberal. Iată, Consiliul
Județean are o altă coloratură politică. Aș minți dacă aș spune că nu am
colaborat bine cu dânșii, dar numai că nu am fost ajutată la fel de mult precum
alții.. Bine, este și o altă conducere acum prin persoana domnului Cristinel
Dragomir, despre care pot spune că e un om de cuvânt.
Ar fi micul meu of, că nu mi s-au pus piedici, dar
nici n-am fost ajutată la fel de mult ca alte primării în privința banilor.
Dacă era conducerea consiliului de aceeași coloratură ca a mea poate că aveam
mai mult tupeu să cer, înțelegeți? Însă, ceea ce m-a învățat viața, e în primul
rând faptul să nu mă bazez pe promisiunile altora, ci să drimuiesc banul pe
care deja îl am! Dacă îți faci mai multe planuri decât ți se permite sau dă,
ori dacă îți faci mai multe previziuni de la alții, se iscă multe discuții și
nemulțumiri. Eu tot ce am făcut a fost pe banii noștri din primărie și pe bani
europeni. Ajutor n-am avut nici de la guvern, nici de la consiliu, nici din
altă parte…!
Valerian: Legat de acest subiect, dumnevoastră
considerați că în general v-au fost aprobate toate proiectele pe care le-ați
înaintat către UE?
Doamna primar, Ancuța Belu: Sunt nemulțumită
c-am pierdut două proiecte de asfaltare. Nu am putut să depun anul trecut
proiecte pentru drumuri comunale din localitate și pentru un alt drum ce merge
de pe strada Târgușor și se apropie apoi de drumul național ce duce la Tulcea,
dat fiind faptul că fostul primar cu consilierii dânsului n-au vrut să aprobe
inventarierea drumurilor... Ca să nu pot depune proiectele au făcut asta, numai
pentru a mă sfrunta pe mine cumva, să pună bețe în roate... În acest moment
suntem în stadiul de a face studiu de fezabilitate, dar până când se
reconstituie consiliul local mai e... Actualmente nu-l avem desființat
consiliul, dar nici funcțional nu-l avem. Până când instanța nu spune că
consiliul este funcțional nu se pot ține ședințele de consiliu. Probabil că,
sentința instanței se va pronunța după data alegerilor, când deja nu ne va mai
interesa la fel de mult.
Ca să explic un pic demersul. După ce scriem un
proiect, prima dată se trece prin ședința consiliului pentru aprobarea
indicatorilor tehnico-economici, se aprobă bugetul, dar înainte se face un
studiu de fezabilitate, ar fi al treilea pas, precedat fiind de inventarierea
drumului, în sensul că trebuie să demonstrezi celor de la drumuri europene că
drumul ce urmează a fi construit are structură, studiul topo și geo de
fezabilitate. După acești pași făcuți, se prezintă în fața consiliului pentru
aprobarea indicilor economici, reflectați în posibilul buget ce-ți trebuie de
la fonduri europene, apoi urmează a fi întocmit certificatul de urbanism și
obținerea de autorizații de la mediu, de la inspectorate, de la Enel, Raja și
toate celelalte regii autonome și autorități. Urmează ca proiectul astfel
întocmit să fie depus la Fonduri Europene, urmând ca după aceia să se
lămurească aceștia dacă este eligibil spre aprobare sau nu. Probabil că, din
acestă cauză există bani puțini prin administrațiile primăriilor, fiind cei mai
controlați bani. Eu cred că mă pot felicita că am avut patru aprobări pentru
același număr de proiecte, nu? ))
Valerian: Am observat că la numai puțin timp de când aţi ajuns primar, aţi fost aleasă şi ca vicepreşedintă principală ACOR, cum comentaţi aceasta?
Doamna primar, Ancuța Belu: Nu că aș vrea să mă
laud, dar să știți că pe unde știu că mai sunt femei, cum e la Cumpăna, la
Saraiu, se face treabă. Eu mi-am luat-o ca model pe doamna Gâju, indiferent de
faptul că are altă culoare politică, nu contează asta, mie îmi place omul, dar
mai ales primarul Mariana Gâju. Este foarte adevărat că dânsa are numai 16 ani,
ca să spunem așa )), și că mai candidează, având cele patru mandate, se află în
prag de al cincilea. Dânsa este o femeie foarte vocală și prin comparație, eu
nu sunt chiar așa.. Mie-mi place să le tac și să le fac, știți? ))))
O admir pe dânsa în continuare, cu toate că și eu
încerc să fac tot atât de multe proiecte, c-o fi mai pe mutește sau nu..:)) Să
știți că femeile în general sunt mai harnice. Poi, atunci când își doresc ceva,
cu adevărat nu se lasă, continuă să muncească, să se străduiască. Vorba aceia
se aplică foarte bine: dacă o dă afară pe ușă cineva, intră pe geam.. asta
numai ca să-și atingă țelul pentru copiii și familia ei. La noi în țară însă, e
mai greu să fi femeie primar, pentru că greu acceptă bărbații să fie conduși de
o femeie. Așa după cum ai zis tu, sunt foarte multe stereotipii legate despre
femei, dar una aflată la conducere trebuie să le învingă pe toate!
Valerian: Iar, eu cred că le-ați învins... indiferent de
orice!
Doamna primar, Ancuța Belu: Hmm, Vali, însăși
denumirea de ”primar” este la masculin, dacă stai să te gândești bine, chiar
masculinizează... Bine, multe funcții sunt de genul acesta, dar ca femeie
primar... :) De multe ori trebuie să iei hotărâri instant, să bați în masă dacă
este necesar ca să fie neapărat un anumit lucru, iar feminitatea se cam duce...
o pierzi involuntar. Ai de a face cu tot felul de caractere, cu tot felul de
niveluri intelectuale, de aceia trebuie să te ridici și să te cobori, să faci
tot atât de multe sacrificii personale. Familia în general, dacă nu ar fi
precum un pilon de susținere, indiferent dacă îi ai prin preajmă sau nu. Cea
mai mare vreme îl petrec pe aci, atunci nimic n-aș realiza fără susținere... De
pildă, am facebook-ul deschis mereu, însă abia seara mai citesc din mesaje,
chiar și pe acelea din comunitate cu diverse reclamații. Weekend-ul însă, chiar
simt nevoia simplă să zac, pentru că simt că nu mai am baterii. Trebuie să le încarc..:))
Dar când ajung aci, trebuie să arăt că sunt femeia puternică, că sunt motorul
acțiunilor și așa...
Valerian: Mie-mi pare că este precum zicala
care spune că: ”un primar bun este
precum un bun gospodar”, și, totuși cine poate fi așa mai mult decât femeia
poate fi, gospodăroasă?!
Doamna primar, Ancuța Belu: Da!
Mă bucur că spui asta.. Chiar asta mi-am dorit să fac, să încep cu
sistematizarea localității, încă de la intrare. Am încercat să fac o atmosferă
de basm în timpul sezonului de iarnă, dar nu numai. Sunt foarte multe de făcut,
dar unii cetățeni... spun că : ”uite cheltuie banii pe spectacole!”. Cu toate
că mai sunt alți cetățeni care își doresc și ei puțină delectare culturală
cumva. Fiecăruia am încercat să le dau câte ceva, chiar dacă acum e ”puțin” și
există comentarii... avem de menținut un echilibru, știți? Nu pot să închid
localitatea, să declar doliu național pentru că vezi Doamne, nu am terminat
asfaltarea, spre exemplu. Cu ocazia sărbătorilor oare ce ar fi cel mai
important lucru? Când vezi bucuria copilașilor, cum acei micuți curioși desfac
pachețelele să vadă ce le-a dat moșul, aia este o bucurie sfântă!! Îi
încurajează să crească frumos prin astfel de gesturi, conferi încredere prin
diferite aspecte în care sugerezi lumea de poveste, în care lumea chiar
este bună. Printr-un spațiu mai larg prin puțin înfățișezi o lume de încredere,
în care chiar se poate trăi fără angoase..! Un copil fricos este tot ceea ce
lasă mai de dorit pe lumea aceasta!! O bucurie făcută pentru un copil reprezintă
pentru mine o bucurie și mai mare!
Pot să spun că până acum au fost doar 4 femei
primar pe județ, însă de anul acesta constat că sunt deja mult mai multe,
dovadă că ele prind curaj, se manifestă, își intră în piele...! Și, așa după
cum spuneai sunt prim-vicepreședintă a colegiului primarilor, dar primarii
bărbaţi vreau să zic că nu fac așa diferențe. Doamna Gâju este președintele.
Asociaţia este locul în care ne spunem problemele, uneori mai facem petiții..
pentru că, așa cum vă spuneam nu suntem întrebați, ci doar căutați și folosiți
de multe ori atunci când sunt alegerile... Asta e! Dar, când văd că ajung și eu
la oameni... cu toate că încerc să aplic metode tehnologice, mai multe
întâlniri ar trebui, asta nu înseamnă că eu nu știu problemele lor, ba
dimpotrivă! Le știu și atunci prea multe întâlniri prin care să auzi mereu
aceleaşi lucruri nu sunt tocmai eficiente, ci trebuiesc soluții.
Valerian: Dumneavoastră, stimată doamnă primar, de
la început ați avut soluții și implementat idei originale...
Doamna primar, Ancuța Belu: Prin” Sfatul
Bătrânilor”? Da, să ști că sunt niște dulci, îi iubesc vreau să vă spun! Voi
încerca să reiau întâlnirile acelea. Am avut şi premierea cuplurilor ce au
ajuns la nunta de argint, apoi de aur. Dânșii, sunt cei mai responsabili
oameni, chiar dacă par la un moment dat precum niște copii. Dar, nu prea le
place să-i dezamăgeşti... De aceia, chiar în platforma electorală nu promit
prea multe. Consider că multe promisiuni pot fi o capcană prin care luneci
foarte uşor din ochii cetățenilor, apoi nici prea multe nu poți cere
cetățenilor odată ce i-ai dezamăgit. Îmi propun numai lucruri realizabile, prin
care rând pe rând împlinite îmi conferă încredere mie însămi, și nu invers, ca
la orice remarcă binevoitoare sau mai puțin. Am premiat atunci cupluri,
profesori. De anul acesta mă gândesc și la cuplurile abia căsătorite, pentru că
ele sunt cele mai vulnerabile.
Am premiat și anteriorii primari. Consider că niște
ani petrecuți în primărie e o muncă depusă, că orice efort contează. Eu când am
venit aci, mă lăudam că:-”aa, sunt contabil și mă voi descurca”. Însă, lucrul
la primărie este atipic, căci e administrație..! La început e un timp de
acomodare.. Lumea era speriată aci, însă nu sunt de principiul schimbărilor
totale, ca și când nimic nu a fost bun înainte... Am încercat în primul rând să
schimb ritmul de lucru, am spus de la bun început ce doresc, iar asta chiar a
survenit. Prea multe nu pot să cer la ce salar de au.. A fost curtea de
conturi, deoarece se lua un supliment pentru hrană, dar care s-a imputat.. Acum
suntem în instanță. Vorbeam cu dânșii, că cine îți stă ca la acest salar și să
mai ai pretenția să nu greșești, să fi și bun, să-și dea și sufletul pentru
tine primărie sau primar? O mie de lei este salar de necalificat.. nu le dă
sporuri, nu le dă altceva, după cum am zis. Ce legătură ar fi cu faptul că au
fost înainte angajații lui Valer Mureșan, iar acum sunt ai lui Ancuța Belu?
Nicio treabă nu are una cu alta.
Valerian: Alte proiecte cam ce ați mai avea pentru
un nou mandat?
Doamna primar, Ancuța Belu: M-am gândit la un
proiect prin care să acordăm burse pentru copiii ce obțin rezultate deosebite
la învățătură. Îmi doresc să susțin învățământul, mai ales pe acela care
scârțâie în localitate, adică liceul în mod special. Poate știți că, dacă în
grupele școlilor primare și gimnaziale avem elevi buni, ba chiar foarte buni -
olimpici, la liceu este o problemă.. Vom face o grilă pentru copiii din cadrul
liceului din Mihail Kogălniceanu, ce obțin rezultate bune la învățătură pentru
că îmi doresc să existe și aci promovabilitate mărită la bacalaureat. Au fost
ani în care nimeni dintre acești copiii nu au luat bacul, promovabilitate 0...
Astfel, există riscul să ne desființeze liceul... Nu condamn pe nimeni... Lasă
de dorit faptul că legea permite să înscrii la liceu un copil ce a luat medie
mică, chiar și 1,50.. Dacă nu se ia o notă de minim 4 pentru ce să mai facă
liceul? Ne mirăm că nu termină în mod normal? Este firesc că dacă pleci de la
acest standard nu poți să-l faci pe elev de 6, cred eu. Deci, legea e prost
creată. Ar fi bine de creat niște şcoli profesionale.
La noi în localitate se întâmplă fenomenul că
elevii cei mai buni se duc la Constanța, iar liceul nostru vin elevii din alte
localităţi. De aceia, mă gândesc că stimularea lor prin burse îi va ține pe
aceștia aci și voi ridica astfel nivelul de pregătire al elevilor până la un
anumit standard. Dacă o să mai auziți că la Kogălniceanu nu e promovabilitate,
nu e datorită copiilor noștri, ci ai altora. Copiii din localitate sunt foarte
buni și pleacă la Constanța, rămân cei fără posibilități, cei ce au medii mai
mici și diferiți copii din alte părți... Astfel, sper eu să stimulăm cât de cât
învățământul local…
Valerian: În acești patru ani de zile de când sunteți primăriță, probabil căau reușit să vă cunoască toți, chiar și aceia care nu vă știau de dinainte, însăposibil că v-ar cunoaște mai mulți printr-o mică prezentare a
dumneavoastră?
Doamna primar, Ancuța Belu: Da, desigur, de ce
nu? Cu atât mai mult pentru aceia care nu vor să mă cunoască..:))
Am 49 de ani, sunt de profesie expert contabil, am
lucrat 17 ani de zile la I.A.S. Bălcescu, care după revoluție s-a numit S.C.
Balcani s.a. . Apoi, am lucrat din 2005, până în 2012 în sistemul bancar, iar
în particular din anul 1990 am fost persoană fizică autorizată, având o
societate de expertiză contabilă, renunțând la ea în 2012 când am devenit
primar.
Sunt căsătorită, am un copil, un băiat ce a
terminat politehnica, la secția automatică și calculatoare, iar acum este
ultimul an la master. Sunt nascută-crescută în Kogălniceanu, trăiesc tot în
localitate, iar asta cred că contează dacă o cunosc de dintotdeauna! Am făcut
și naveta, dar credeți-mă că aerul pe care-l simțeam de cum intrăm în
Kogălniceanu mi se părea altfel, respirabil, poate și din cauza pădurii. Cunosc
oamenii, deja îi simt de atâta vreme, îi intuiesc, îi iubesc. Mai e poziția
noastră teritorială. Se află aci aeroportul, baza Nato, adică cred că avem cu
ce ne mândri din plin!! De asta îmi doresc să vină cât mai mulți investitori,
nu ca până acum. Creăm alte posibilități, creăm locuri de muncă, pentru ca să
avem tot ce ne trebuie aci în localitate. Eu deseori am simțit o mândrie pe
unde m-am dus, pentru că zicând că sunt din Mihail Kogălniceanu, vezi că se
uită unii și alții la tine. Deci, nu e necunoscută localitatea noastră.
Apropo de asta, avem un protocol de colaborare pentru
evenimente cu cei de la baza Nato, prin care în general la anumite evenimente,
precum inaugurarea ”After school”, sau altele pe care le au dânșii, există
participare comună. Pentru școli spre exemplu, dânșii ne-au dat cărticele în
engleza americană și au promis că vor veni cel puțin odată pe săptămână să țină
lecții de limba engleză americană. Participă ei și la diferite activități
interactive, jocuri, pictură ș.a.m.d. Probabil că, dorul lor de acasă, de
copiii lor îi stimulează în aceste activități. Avem parteneriate, însă axate
mai mult pe munca patriotică să spun așa, fiind obișnuiți să realizeze ei
acțiuni umanitare. Tocmai că, comparativ cu mulți cetățeni din localitate pe
care am încercat să-i mobilizez în acțiuni, știți cu ce m-am confruntat? Au
spus cam așa: ”nouă ce ne dați dacă venim să facem?”. Pe când americanii
singuri se oferă... Cu ei am făcut curat prin curțile școlilor, am reparat
garduri, sau le-au făcut de la zero. La noi nu este dezvoltat acest simț
comunitar...Păcat! Nu mai departe de tine să nu-ți tai iarba din jurul curții?
Sau, de a nu face curat în ea, sau dimpotrivă de a scoate gunoi cu mult înainte
de ziua ridicării lui pe stradă. Eu încerc, dar nu-mi ajunge timpul. De abia
fac străzile principale, cimitirele, dar puțin de ajutor aș avea nevoie. Măcar
acolo la o acea sincronizare exactă cu acea zi..
Dacă voi lua al doilea mandat, voi încerca să fac o
notificare către fiecare familie prin care am să-i rog să participe alături de
mine la înfrumusețarea localității, am să-i rog să păstreze astfel acele zile
știute pentru ridicare. Aceasta a fost și propunerea ”Sfatului bătrânilor”:
-”doamna primar asta e nesimțire!”, spuneau ei. Chiar așa cred și eu... Trebuie
responsabilizare! Ca idee de stimulare cred că voi implementa un concurs gen:
”cel mai bun gospodar!”, sau altfel.. nu știu încă, voi vedea ce modalitate o
să găsesc să schimbăm ceva în localitatea asta. De sărbători ați văzut cum a
fost? Ei, la anul și mai frumos vreau să facem!
Valerian: Vă mulțumesc foarte mult doamnă primar, Ancuța
Belu! Vă doresc mult succes în continuare!!
Doamna primar, Ancuța Belu: Și eu
mulțumesc! Ca alt proiect, realizat cred că mai mult de jumate, am pus un sistem
de monitorizare de 36 de camere video. Voi face astfel încât ca în fiecare an
să pun mai multe pentru siguranța cetățeanului din toate punctele de vedere. Cu
toate că, de ceva vreme am înțeles că a scăzut infracționalitatea – furtul – de
ce să nu spunem, că-i peste tot, nu-i așa? Nu există pădure fără uscăciuni. Se
întâmplă, chiar și mie mi s-a întâmplat.. În fine, dacă convețuirea în comun
presupune colaborare, cred că aceasta trebuie să se întâmple cu cine este mai
în temă și care face mai multe în sensul ca aceasta să se desfășoare după
anumite standarde de viață, după frumos, armonie și a.ș.m.d. .
