De simţi în suflet acea scânteie,
De vrei la lupta demoni să te ieie,
Că ai în piept vederi miraculoase,
De-ai trece chiar şi-n haine leioase,
Poţi de vrei să te înalţi spre cer,
Unde nimic nu piere-n efemer,
Lângă o --Femeie!
De este un izvor cu ape line,
Unde tineri vin să se închine,
Într-acele primăveri alese,
Printre flori din zori culese,
C-ar fi şi ca o rază de soare,
Ce ne mângâie încrezătoare,
Numai ea -- Femeia!
De este-un cânt adormitor,
Ce te îngână-n vis liniştitor,
Şi-ţi încânta urechile-n veghe,
Le-auzi ca ciripituri în stele,
În care te urcai, dar le-ai uitat
Odată cu demnitatea de bărbat,
Te-naltă totuşi ea --Femeia!
De-i acel timp cu iz încântător,
Şi te frământă cu al sau dor,
De-i floarea cea mai aleasă,
Să treci pragul cu ea în casă,
Cu un foc de amor mistuitor,
Cine-ţi face planuri din fuior?...
Numai ea -- Femeia!
De va fi ca şi-n al fiordului vieţii,
Cine-ţi limpezeşte mrejele ceţii?
Cum sufletu-i deşi nu-nbătrâneşte
Între zâmbete trăiu-ţi oblojeşte,
Îngrijindu-te, în schimb de-ai da,
Atenţia ce doreşte şi i se cuvenea,
Numai ei --Femeii!
De-i un timp de venit şi de plecări,
Că viaţa-i pare o luntre de secări,
La tine de se va întoarce îndărăt,
Fericirea-i mare nu pe cât un hat,
De-i dai mai mult şi din ce nu ai,
Ea îţi va da binecuvântări şi-n rai,
Anume ea -- Femeia!
Dacă-ţi va arăta şi că greşeşti
Nu căuta să-ncetezi s-o iubeşti,
Gândind că din ura te ceartă,
Căci dojenind ea te şi iertă,
Speră la neştiuta ei schimbare
Din unica-i inimă, o splendoare,
A florii rare ce-i EA-- Femeia!
Doamnelor şi domnişoarelor,
le doresc:
Să visezi pacea, fi apa cea lina,
Să cutezi să fi perla cristalină,
Nici pic să nu îmbătrâneşti,
Ci tu, doar să înfloreşti!
Domnul însăşi fie adulat,
Că tu ai un zâmbet adorat,
Când şi el este mulţumit,
De-i zâmbetul în tine cuibărit..
Mai este şi foarte încântat,
Că se menţine ceea ce-i adorat,
Cum chiar zâmbetul Lui divin,
Este la tine atât de neobosit!
Fi mereu frumoasă precum eşti,
Stimata curioasă cum ne ateşti,
Nicio frumuseţe nu ţi-e străină,
Putând să fi frumuseţea heruvimă.
Primăveri cu arome încântătoare în suflete!!
Tu esti primavara
Primavara vine dupa ghiocei,
Totdeauna sunt mai sprintenei, Sa vesteasca-n tara in lung si lat, Ce nici pasarile cerului n-au aflat! Da'poi mai apar si noi colindatori, Cand acestia mai vin si cu flori, Cu care ar mai veni si altadat, Daca n-ar fi florile la iernat!...  Esti ghiocelul cel mai frumusel, Sufletul primaverii mai menestrel, Cantecul de dor din sufletul tau, Ochii-ti serafici, alint numelui meu.. E primavara de cand i-am vazut, Unde mergeam i-am recunoscut, Ar fi mentalul retinei de ochii tai, Ori orizontul subtire ca-i vad pe ei?.. Tu esti primavara din sufletul meu Sunt ca gingasia din interiorul tau, Ochii-ti mi-au zambit, s-a luminat, Din a ta puritate incepu a respira! O primavara etern inmiresmata!! |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu