OM PRINTRE ROMÂNI - MAESTRUL SIMPLITĂŢII POETICE, DOMNUL MIHAI LEONTE – INTERVIU.

POEZÍA, arta poetică, în ciuda dorinţelor nu se lasă cunoscută de către toţi aceia care ar dori aceasta şi încearcă s-o ,,stăpânească” prin multiple şiretlicuri în ‘’forme (fără fond’’ )…,,ce din coada au să sune” - după cum spunea Marele nostru Poet – Eminescu, pentru simplul fapt că nu trebuie s-o domini, ci simplu s-o ai, nu trebuie s-o cunoşti aritmetic, ci să existe, iar pentru faptul existenţei s-o iubeşti! N-o iubeşti (iubirea fiind culmea cognoscibilităţii), atunci o risipeşti! Dar, de faci asta, dacă o laşi să curgă lin prin sistemul ‘’limfatic’’ al existenţei, nimic mai simplu, te iubeşte şi ea pe tine! Iubeşti inspiraţia Izvorului ei dătător şi tămăduitor a toate prin Cel de Sus, a-toate-Iubitor, Emanator de energie şi Lumină, te iubeşte şi EL. 

Fără existenţa Lui Dumnezeu simţită în persoana proprie şi fără unificarea existenţei a ceea ce sălăşluieşte în interior – din Datul de sus – cred că e puţin probabil să poţi înţelege Fluxul Poetic ce trece printr-un om sau chiar prin propria fiinţă. Atunci cu adevărat ai putea să cauţi a ,,stăpâni’’, din nevoia ‘’nenăscută pe fondul altor nevoi nesatisfăcute, a altor multiple artificii, îmbogăţind ,,metaforele”(chipurile nepracticate), făcând să ,,lucească” vocabularul, folosind imagini cât mai ,,adecvate” (căci de vulgaritaţi nici nu ne sinchisim), transfigurându-te sau schimonosindu-te empatic sau ,,limfatic” - depinzand de ameţeli - pentru cât de implicat ai fi ş.a.m.d., dacă nu ai în tine acel Izvor - e totul degeaba. Izvorul sau Fluxul Poetic există deja din pruncie, se dezvoltă printr-o cultură vastă, creşte sub oblăduirea unor studii şi gânduri profunde, cunoscând şi alte stiluri ale altor poeţi, decât stilul/-urile pe care ai putea să le abordezi. Dar, dacă nu ai nimic de zis, e tot degeaba… 

După cum ar fi - maestrul ‘blând’ al poeziei - să spunem aşa, crescând chiar prin simplitate şi modestie, dar crescând insesizabil, vârtos, fără prea multă manifestare şi prin reţinerea vivacităţii energetice captată cu sârguinţă din Izvorul său lăuntric permanent (unde nu pătrund prea mulţi), a ajuns precum un Longeviv al poeziei, un Maestru al Frumuseţilor Simplităţii Poetice, domnul Mihai LEONTE. În atenţie, a nu se citi ‘’simplu în sensul de ‘’sărac, ‘’nediversificat, necompactat cu multă înţelepciune în acele cuvinte simple, ba dimpotrivă! Cine apucă să citească două versuri ale dumnealui cu siguranţă va fi captivat: 

,,Mulţumesc pentru urări, 

Multe peste aşteptări, 

Acesta e al meu răspuns, 

Nu vreau să îl ţin ascuns! 

Nu ştiu ce mai îndrug! 

S-aveţi în case belşug, 

Masa plină cu de toate, 

Să trăiţi în sănătate!” – maestrul Mihai LEONTE 

Aho, aho! –am răspunde. 

- Dovadă că este aşa, stau chezăşie două fapte măreţe, unul neaşteptat pentru un om de litere, iar altul primit plocon fulgerător pentru întreaga activitate: numirea unei biblioteci cu numele său, de asemenea şi a unei străzi. O să spuneţi că contează faptul unde.. însă, o întrebare simplă: câţi oameni distinşi, sau mai puţin, au primit o asemenea onoare, pentru ca încă din timpul vieţii să-i fie numită cu numele ce îl are măcar o uliţă din cătunul de pe munte? Doresc în primul rând să vă mulţumesc pentru onoarea făcută! 

http://www.dailymotion.com/video/xl4yte_flori-de-pe-somuz-poetul-mihai-leonte_creation

,,Dansând pe un parchet de constelaţii, 

Oricine îmi va spune visător, 

Dar nu va preciza în care spaţii, 

Mă voi limita ca muritor.” 

Poetul Mihai LEONTE: Mulţumesc, dragul meu, pentru cuvinte prea mari..! 

Denumirea uliţei pe care am copilărit a primit numele de Mihai LEONTE cu ceva ani în urmă printr-o hotărâre a Consiliului Local al comunei Buneşti - Suceava. De asemenea numele bibliotecii săteşti din Petia a primit numele de: Biblioteca Mihai LEONTE tot printr-o hotărâre a Consiliului Local, com. Buneşti. Dintr-un consiliu local fac parte aleşii mai multor partide care analizează mai multe propuneri, după care iau o decizie finală. Nu putem trage concluzii despre ce şi cum fac cei care conduc alte localităţi. Denumirile acestea se dau după ce s-au parcurs anumite treceri pentru aprobare. Iar această aprobare vine după ce mulţi specialişti în domeniul respective şi-au dat acordul. 

Dacă am primit o Diplomă pentru poezie în Japonia şi cea menţionată de la Geoagiu, am primit un mare CADOU din partea comunităţii locale din comuna Buneşti- Suceava, prin numirea Bibliotecii din Petia cu numele Mihai LEONTE, datorită implicării mai multor factori precum; Primarul comunei Buneşti, domnul Gheorghiţă BERARU sprijinit de Consiliul Local, de bibliotecarul Ionel ŞTEFAN, conducerea Bibliotecii Judeţene I G SBIERA Suceava. Parohia Bisericii din Petia cu Hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril prin preotul Paroh Constantin TUDOSĂ mi-a înmânat Diploma de Ctitor în 21 septembrie 2014. 

- Maestre, oare cum aţi primit aceste distincţii, v-au luat prin surprindere bănuiesc, şi care au fost cele care le-au precedat pe acestea, daca ne puteţi enumera câteva dintre ele? Ori, pentru că azi împliniţi o vârstă onorabilă, vă doresc: -Mulţi ani fericiţi în continuare şi sănătate!! 

http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Mihai+Leonte

 

 Poetul Mihai LEONTE: Mulţumesc, să fie la toată lumea! Când eşti plecat dintr-o localitate de foarte mulţi ani şi oamenii încă îşi mai amintesc de persoana ta, înseamnă că nu te-au uitat şi îşi aduc aminte frecvent de tine. Având în vedere că, fiind foarte departe de satul Petia, de comuna mea, am scris despre acele locuri ca şi cum aş fi locuit şi trăit printre locuitorii acelor meleaguri în continuare. Astfel este un lucru cert că am intrat încet dar sigur în sufletul locuitorilor din comuna mea Buneşti – Suceava. 

DA, anul 2014 a fost pentru poetul Mihai LEONTE un an bun. Spun asta cu cea mai mare sinceritate. Am reuşit să tipăresc două antologii personale, una în proză; AMINTIRI MINIERE de peste 400 pagini lansată în 19 ianuarie 2014 şi una de versuri MOZAIC AFECTIV cu peste 300 pagini, care a şi fost premiată la Festivalul Naţional Ion Budai DELEANU de la Geoagiu. Am tipărit şi volumul de autor MEMENTO AUSTER 2014. 

-După câte ştiţi şi cunoaşteţi dumneavoastră, cum ar trebui să fie un om care ar avea cel puţin pretenţia ca să-i reziste/persiste în timp opera? Mă refer la faptul că dacă ar fi bine să-şi perpetueze un interes major personal pentru propria operă la care să încerce să capteze să-i facă şi pe alţii să adere..? 

Maestrul Mihai LEONTE: Personal nu pot da un răspuns unei asemenea întrebări, fiindcă nu mi-am propus vreodată să realizez ceva care să fiu sigur că va place cuiva. Am scris doar ce am considerat că place sufletului meu sau inimii mele. Am scris prin ce am trecut, ce am simţit legat de experienţele mele, ce am văzut. Prin intermediul internetului am aflat că foarte mulţi cititori au apreciat scrierile mele, care descriau ceea ce şi dumnealor trăiseră contopind scrierile mele cu viaţa unor persoane care doar citiseră ce am scris. 

Nu cred că e frumos, ba sănătos nu este în primul rând, să alergi după ceva prea frivol, referindu-mă aici la gloria efemeră. Scrierile tale dacă ai reuşit să le şi tipăreşti, vor rămâne atât pe hârtie cât şi în memoria cititorului – e toată lauda, bucuria şi cinstea unui scriitor. Doar cititorul va decide ce este memorabil la acesta. 

http://confluente.ro/Redactia--Autori/Mihai_Leonte.html

 

 - Dumneavoastră ce credeţi, prin prisma vastei experienţe pe care o aveţi, un poet care are mai multe cerinţe exprese da a fi apreciat ar avea azi mai mulţi admiratori decât altcineva ce nu are niciuna? Dacă astfel un asemenea poet capătă mai repede admiratori, ori dimpotrivă? 

- Maestrul Mihai LEONTE: Pentru un autor nu consider că este necesar să solicite în mod expres şi nici nu are cum să poată a cere să fie apreciat în vreun fel sau altul. Pot exista aprecieri de faţadă, însă chibzuirile cititorilor vor veni de la sine dacă scrierile autorului spun ceva care să intereseze pe un anumit cititor sau mai mulţi. Nu pot da un verdict în acest sens. 

-În ciuda faptului ca abia prin anul 1999 au început a fi publicate materialele dumneavoastră, undeva menţionand că ,,târziu”, ori altcineva a spus aceasta? Dumneavoastră ce credeţi, oare nu poate fi numit poet cineva care gândeşte în versuri fără a scrie, luând iată un exemplu – Cyrano de Bergerac? 

,,Dând concerte-n galaxii universale, 

Ca solist al propriului meu eu, 

Îmi voi etala şi calităţile vocale, 

Dar nu le voi avea mereu.” 

- Maestrul Mihai LEONTE: DA, de abia din anul 1999 am început să tipăresc, ceea ce încă din anul 1958 am scris, adică scriu continuu. Menţionez că debutul meu tipărit a fost în ziarul Turda Nouă în 4 iunie 1963. Posibilităţile materiale de a tipări câte ceva din scrierile mele au venit în acel an 1999. De abia în anul 2004 am reuşit să-mi tipăresc primul volum cu ISBN, acesta fiind APOGEUL METAFORIC. Fiindcă în anul 2004 am primit o sponsorizare destul de consistentă de la Primăria oraşului Moldova Nouă dar şi de la alţi sponsori din oraş. De aici au pornit multe tipărituri cuprinse în peste 2000(douămii) de pagini A5 cuprinse în volume personale şi multe în antologii diverse. 

-În general, toţi care vă pot vedea vă şi simt cum sunteţi, vă caracterizează ca pe un om modest, altruist, chiar simplu, preocupat să nu deranjeze pe nimeni, să stea la locul lui, dar să-şi continue treaba. Şi totuşi , dacă există ceva pe care dumneavoastră aţi fi vrut ca toţi aceşti oameni să recunoască anume în personalitatea pe care o aveţi , iar dânşii să nu cunoască acest lucru, există acel lucru unic? 

- Maestrul Mihai LEONTE: Deocamdată nu am simţit că sunt altfel decât alţi oameni. În meseria mea de miner, trecut apoi prin multe grade ale meseriei, până la maistru principal minier, m-am comportat cu subalternii, cât şi cu colegii, în aşa fel încât să demonstrez că sunt omul cu care se pot înţelege. Asta a însemnat că am fost întotdeauna lângă ei. Ştiu că, am oferit doar ce am avut, dar asta mai mult decât alţii. Am scris pe undeva că am oferit cititorului doar părţi din sufletul meu - ceea ce am mai preţios! De multe ori, poate că, nu reuşesc să mă cunosc eu însumi prea bine, ce mari pretenţii pot avea de la ceilalţi? Nu pot spune că am ceva de ascuns. 

 http://confluente.ro/mihai_leonte_1439067835.html

+MAMA NU AR FI ADMIS...autor Mihai Leonte

Dacă se poate o prezentare a dumneavoastră. (Ce aţi făcut mai des, cu ce v-aţi ocupat, ce abilităţi în afară de scris mai aveţi, etc.) şi cum v-aţi caracteriza în totalitate prin lumina acestor lucruri/fapte/împliniri? 

- Maestrul Mihai LEONTE: Această întrebare este foarte complexă. Sincer fiind, de obicei, nu ştiu care ar putea fi acele ‘’abilităţi? Totul e transparent. Mi-a plăcut să fiu cu oamenii şi să îi ajut cum pot mai bine. Din acest motiv am muncit în munca de sindicat mai mult decât în alte munci. Pe cei din jurul meu am căutat să-i ajut pe cât am putut, fie ca şi colegi sau subalterni, chiar pentru a se ridica pe ei înşişi mai sus. Dovada cea mare cred eu că este şi acea faptă, precum că, după pensionare am iniţiat şi înfiinţat o Casă de Ajutor Reciproc a Pensionarilor în oraşul Moldova Nouă. La această iniţiativă am avut sprijinul foştilor subalterni, colegi şi colaboratori cu care am lucrat. Acum colaborăm în continuare. 

-Până la această vârstă pe care o aveţi, consideraţi că aţi făcut tot ceea ce este/ a fost posibil, sau poate că este ceva care aţi fi dorit a realiza, dar e imposibil de realizat? 

Maestrul Mihai LEONTE: Dragul meu, nu am avut niciodată dorinţe deşarte, pe care prin absurd să fi dorit să le realizez… Am avut doar aşteptări, dorinţe, chiar vise realizabile. Aşa se face că ajuns la vârsta de 74 ani sunt mulţumit de ceea ce am realizat. Un citat spune: ‘’Că un înţelept este fericit cu ce are’’. 

http://www.revistasingur.ro/proz/9768-interviu-cu-martorul-poeziei-mihai-leonte-din-moldova-nou

 

 Am auzit şi eu că termenul de ‘poet’- persoana care creează poezie, dar şi visează – are uneori în vorbirea cotidiană un iz neplăcut, fiind folosit în sens eufemistic, dar, după cum nu prea încerc să jignesc pe nimeni, iau în serios orice cuvânt, mai ales despre acesta care mi-a oferit atâtea satisfacţii spirituale nu aveam cum să-l iau în derâdere, oricât ar face aceasta alţii. 

-Maestre, la capitolul muze, se distinge cu ochiul liber la dumneavoastră că muza cea mai puternică încă mai continuă să existe, cred, în suflet chiar şi după ce nu mai e….. 

Odihnă veşnică în pace! 

Dacă puteţi comenta, există vreun episod sau mai multe din ce nu puteţi uita..? Alte muze pe care le aveţi vin în colaborare cumva tot cu răposata soţie? Vă foarte mulţumesc! 

Maestrul Mihai LEONTE: Mulţi cititori consideră ca muze - ‘’muză’’ - fiind ceva care îţi oferă surse noi de creaţie. Trebuie să se înţeleagă, anume faptul că, muza sau muzele nu sunt neapărat femei! Muza creaţiei trebuie şi chiar este deseori mediul căruia îi aparţii, cunoştinţele de orice fel. Dacă am scris despre soţia mea încă de când am cunoscut-o, adică din anul 1967, se poate distinge asta între scrierile mele. Că apoi am redat mai detaliat în scrierile mele despre episoade trăite înainte de căsătorie, toate au fost în consonanţă cu spiritul care m-a dus la acel mariaj fericit, o căsătorie alături de soţia mea de peste patruzecişişase de ani. O viaţă de om.. Mediul de viaţă al oricărui om este el însuşi o muză. Depinde doar de autor ce va selecţiona din multitudinea de teme pe care le are la dispoziţie. 

Mulţumesc distinsul meu Valerian, pentru faptul că m-ai adus în multe cazuri pe un tărâm special, cel al sufletului meu! 

Să auzim numai de bine… !

19 sept 2014-Inaugurarea Bibliotecii"Mihai Leonte" -Petia - în Petia, Suceava, Romania.

Interviul se mai afla si la acest link:

http://www.radiometafora.ro/2015/02/11/om-printre-romani-maestrul-simplitatii-poetice-domnul-mihai-leonte-interviu-autor-valerian-mihoc-in-revista-confluente-literare/

Pentru că împliniţi o vârstă onorabilă: La mulţi ani Fericiţi! Sănătate!!

EMINESCU - ”Voievodul Stejar!" al limbii Române

Multe trec şi multe vin, nu chiar fără suspin.. 

Cum şi aste râuri trec pe-un cer, nu fără chin, 

Munţii şi câmpiile, dealurile şi iasomiile, 

Cântecele de doine şi Domnii cu vitejiile, 

Tot ce-i străbun şi stabil pe acest pământ, 

Ce-i mai Bun pe-aici, senin, umil şi Sfânt, 

Toate ne-amintesc de Seninul fără teamă, 

De schimbau actorii-n scenă dintr-o „gamă”... 

Trecut-au anii peste noi, dar de El încă se zice, 

Fameni duioase mistere n-au cum să despice, 

Nici a se dezice de Dorul ce ne mai cuprinde, 

De-al nostru Emin, Iubirea n-au cum a o stinge, 

De unde El sus a înălţat-o n-au cum a prinde, 

Că nu mai au sete şi nici suflet de-al vinde, 

N-au cum a cuprinde ce pe El din şes îl mişca, 

Poveşti, eresuri ce țara asta n-o să mai dea... 

Gânduri ce-n fruntea-i de copil ÎL însenina, 

Cu-nțelesuri pline de-nţeles, la alţii o povară, 

În urmbre ce mințile pe-acesti mulţi împresoară, 

Cu idei ‘mari boicotare în aşchii de om scoboară, 

Nu doar din al tainicului Dor de-ai tăi, de ţară, 

Ci de-al banului foc, prin ce Dorurile-şi uscară, 

În flăcările iadului, prin fundul lui să moară

Meargă, să nu se mai arate fără să-i doară...

Trecut-au anii, dar tot pe buze româneşti se află, 

Parveniţii şi asupritorii chiar toţi subiţi - să fiarbă, 

Iar când mai bate clopotul poleit Unirii cu aramă, 

Chiar şi numai din suflete să dispară orice vamă, 

Să simtă orice român care îi e şesul şi simţirea, 

Din spiritul Eminescului în haru-i dumnezeirea, 

Să-L declame Preşedinte onorific pentru români, 

Să n-aştepte ”ploaia de la cei cosmopoliți și haini... 

Grafica si model de imagine: d-l Mihai Cătrună 

Vă mulțumesc!  

Cateva pagini dintr-o carte veche ce vorbesc despre viata poetului.

INTERVIU CU MAESTRUL SANDU GRECU, DIRECTOR, FONDATOR AL TEATRULUI NAȚIONAL ”SATIRICUS - ION LUCA CARAGIALE

“În viață joacă teatru numai cine nu are niciun rol” -Tudor Mușatescu 

A juca teatru desigur că e o artă, dar a juca teatru fără un rol, scop, sau fără o determinare profund stabilită în conexiune cu viața autentică și cu ceilalți din jur, continuând ideea autorului citat, pare atât de pueril, cât și de a consuma întreaga viață într-un rol absurd. Unii însă, prezintă dexteritate pentru a purta mai multe măști doar pentru un rol, dar și acela inexistent în viața proprie. Atunci, se întâmpla fenomenul curent pentru a tot retușa ”rolul” fără rol la așa zișii actori și de a tot schimba măştile rapid unele cu altele, în detrimentul propriului rol/scop, adică al aceluia ne-însușit în fapt vreodată sau neasumat. Desigur că, astfel la actorul fără nicio artă, el propria soartă dejoacă, dar și pe al altora de lângă el, sau aceia a întregii țări de fel... 

Acest lucru, iată, ne înfățișează și maestrul Sandu Grecu - director, fondator al Teatrului Național ”Satiricus - Ion Luca Caragiale”, actor, regizor, lector, președintele Uniunii Teatrale din R.Moldova, fost deputat și ministru al Culturii și Cultelor, decorat de către președintele Traian Băsescu cu” Ordinul Meritul Cultural” în grad de comandor, ș.a.m.d., dar, în ciuda atâtor atribuții și competențe, se prezintă pe sine precum un om atât de simplu și modest. Care ”modestie nu rămâne, totuși, indiferentă nici la situația socială a unui simplu om, după cum nici a întregii țări. Un ”mic” exemplu, poate fi constituit de faptul vadit că dumnealui s-a preocupat de soarta actorilor întotdeauna și în colaborare cu administrația locală a construit... un întreg bloc, de a fost necesar. Stimă şi respect! Maestre, vă mulțumesc! 

http://satiricus.md/ro/about/actors/alexander-grecu

 

 Valerian- Primul contact pe care l-am avut cu teatrul” Satiricus” a fost prin spectacolul” Ciuleandra”, ori acesta reprezentare teatrală după nuvela scriitorului renumit, Liviu Rebreanu, m-a prins atât de tare încât nu-mi mai revin, dar și că, tot aș revenii s-o mai revăd la modul încântării ce... 

Maestrul Sandu Grecu: Aaa, mă bucur foarte mult! Despre această piesă... În 1995 am avut un turneu peste hotare prin America, unde am jucat vreo lună de zile mai multe spectacole în mai multe oraşe din SUA. Atunci am privit personal vreo două spectacole pe Broadway - New York și mi-a apărut mie ideea de a monta un spectacol în acest gen. Astfel, m-am oprit la nuvela “Ciuleandra”. Sigur că trebuia de scris libretul şi de rescris toată opera în versuri. Secretarul literar de atunci, pe nume Ion Diviza a făcut-o cu brio. Dumnealui a scris în vers toată opera lui Rebreanu, iar Marian Stârcea, un tânăr compozitor cum era deja, a scris prima operă în două acte pentru acest musichall. Premiera piesei a avut loc la Paris în anul 1996, pe 16 octombrie la Institutului Cultural Român, care era condus de către Virgil Tănase, scriitor, regizor, directorul centrului român din Paris. Iată că de 20 ani se joacă şi acum. 

Cam aceasta este povestea piesei în stil Broadway - “Ciuleandra”. Este un spectacol care s-a jucat, de fapt, şi în faţa lui Sadam Husein în ‘98. Noi participam la festivalul internaţional de teatru, la care erau înscrise peste 70 de teatre internaționale, dintre care şi americane, acesta având loc în Iran, într-un oraş antic, Babilon din apropierea Bagdad-ului. Festivalul tot cam atunci în octombrie a avut loc, undeva pe 16,17,18, iar în una dintre aceste zile am fost solicitaţi să jucăm piesa şi în fața dictatorului Sadam, chiar la reşedinţa lui. Ulterior am stat şi cu el la masă. Apoi, chiar în zborul avionului am văzut prin satelit cum începuse războiul acela zgrozav de la ei, și, culmea că, se bombarda chiar hotelul în care am stat... Începuse războiul exact în acel moment. 

V.-Când a fost fondat Teatrul “Satiricus”? 

Maestrul Sandu Grecu: Teatrul l-am fondat încă din anul 1990. În trupa iniţială am ales doar dintre tineri de 16,17,18 ani. Ei au fost selectaţi în urma unui casting realizat prin toată Moldova, chiar dintre aceia abia ieşiţi de pe băncile şcolii, și, deci, fără facultate. Ulterior, însă, paralel și în același timp le-am predat actorie aci la Academia de Artă, m-am ocupat de ei îndeaproape şi împreună am fondat acest teatru. Eu abia ce mă întorsesem atunci de la studiile terminate la Moscova, acolo unde am studiat regie. În afară de cei care au venit ulterior de la teatrul Mihai Eminescu, precum M. Curagau, J. Cucruzac, V.Cazacu, au mai aderat actori și din alte teatre, precum ar fi actorii: -Vasile Tabarta, Vasile Casu, Val. Delinischi, S.Finiţi, V.Turcanu, Paulina Potinga. În acest fel a apărut teatrul “Satiricus” pe data de 19 decembrie 1990. 

http://www.timpul.md/articol/sandu-grecu-a-fost-o-lupta-dintre-vechi-si-nou-2073.html

  V.- Dvs., maestre, mai jucaţi în piese sau doar regizați? 

Maestrul Sandu Grecu: Eu deja din 2005 nu mai ies în scenă, hmm... Primul spectacol pe care l-am jucat în “Satiricus” a fost ”Ce e Viața Omului “de A. Arcanov, în 1990, iar ultimul “Triunghiul păcatului’, de Tudor Mușatescu, dar... nu mai reuşesc să mai şi joc... Trupa este foarte mare acum, montări sunt la fel... multe. 

Valerian -Maestre, în fond dvs. sunteţi fondatorul teatrului “Satiricus”...? 

Maestrul Sandu Grecu: Da, sunt Fondatorul teatrului... Până la 30 de ani lucrasem ca actor în Chişinău pe la diverse teatre. Însă tot aveam această idee și în acel timp, la acei 30 de ani ai mei, am pus bazele acestui teatru. Este la ora actuală primul teatru de satiră, prin care ne-am propus iniţial să arătăm toate faţetele societăţii. Dacă azi vedeţi o piesă precum “Ciuleandra”,” Năpasta”, “Angajare de clovn”, sau “Maestrul şi Margarita”, spectacole care nu sunt, să zic aşa, exact pe genul nostru, ele sunt pentru că doresc un repertoriu mai larg.

Preponderent noi jucăm spectacole sociale de gen satiric, comedii, acestea fiind genul nostru, dar pentru a menţine trupa stabilă, sunt obligat în calitate de director al teatrului şi regizor să ţin actorul într-o formă bună, dându-i posibilitatea să joace şi dramă, spectacole non-verbale şi orice alt gen de piese. De pildă cum ar fi ”Căsătorie forţată” de Moliere, pe care am jucat-o prin toată Europa, în limba franceză. “Carmen” de P.Mereme se joacă în limba spaniolă,” Metamorfozele” lui Ovidiu în limba latină, care la fel a făcut înconjorul lumii. Azi avem la moment 26 de spectacole vechi în repertoriu şi încă în premieră lucrăm la “Migranţii” lui Vișniec, ultima piesă a lui, care poate că este cea mai în vogă tema despre emigranţii care tot vin spre Comunitatea Europeană şi care, de fapt, au ocupat-o... o problemă foarte actuală, un spectacol social. A doua premieră va fi “Hamlet” a lui Shakespeare, cu premiera piesei prin luna aprilie şi cred că vom încheia stagiunea cu “Doctor de femei”, o comedie de succes. 

Vă invit în decembrie să vedeţi o piesă controversată numită “Partidul sexual unit”, cu o problemă socială axată foarte la obiect cu tot ce se întâmplă azi în mizeria aceasta de campanie electorală, din ţara aceasta ce stă încă în captivitate.” Made în Moldova” de Constantin Cheianu, ce se joacă din 2009, ea vorbește despre corupţia totală din R.Moldova, sau la un spectacol destul de curios “Puştoaica de la etajul 13 “, după Mircea Ionescu dramaturg din România, cetăţean al Americii, ce are o tentă socială pregnantă azi. Acest gen de repertoriu vorbește și despre poziţia civică a teatrului Satiricus. Fiindcă “Golanii revoluţiei Moldave”, sau “Cu bunelul ce facem?”, un spectacol despre 7 Aprilie, sau “Țara asta a uitat de noi”, ce este o punere în scenă al acelui război cinic şi idiot care s-a întâmplat. Sunt spectacole care ne caracterizează şi cred că are sens să le vedeţi. 

V.-Am observat, maestre, ca baza v-aţi clădit-o de la satira lui Caragiale!? 

Maestrul Sandu Grecu: Da, suntem unicul teatru din arealul românesc ce a montat integral în mod concomitent Caragiale. Cu toate că, mai sunt teatre ce au montat toate piesele lui Caragiale, dar în diferiţi ani sau poate la 10 ani o premieră. Noi am avut în proiect la un moment dat să montăm toate piesele lui Caragiale, dar iată, mai sunt şi azi în repertoriu. Am ridicat premii posibile şi imposibile, naţionale şi internaţionale, fiind spectacole care se joacă cu sălile arhipline... 

http://ea.md/zece-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-regizorul-sandu-grecu/

  V.-Ca primă instanță, de ce totuşi v-aţi gândit numai la satiră? 

 Maestrul Sandu Grecu: În primul rând, pentru că încă din fosta uniune sovietică, R.Moldova era singura țară care nu avea un teatru de satiră sau de comedie, ori eu ca construcţie a personalității mele sunt mai aproape de satiră decât şi față de comedie. Îmi place să privesc lucrurile în acest mod şi în genere iau totul mai ironic, datorită faptului că dramatizând lucrurile, ele mai rău se complică. Aşa după cum este în R. Moldova, noi suntem așa mai mioritici în mentalitate și simțire, ne place să ne plângem şi să devenim jertfe... Așadar, eu ziceam că un teatru de satiră ar ajuta la schimbarea mentalităţii caracteristice acestei societăţi. Ori, dacă s-a întâmplat ceva bun în societate, vreo mişcare spre bine în R.Moldova, acest fapt este împlinit şi datorită teatrului “Satiricus”. 

V.- Cu alte cuvinte, dvs. ca teatru aveţi uneori în vedere o situaţie socială grea ca prima idee şi apoi o transformaţi în piesă de teatru (satirică)? 

Maestrul Sandu Grecu: Da exact. Iniţial există de la sine problema cu care se confruntă societatea, pe aceasta o iau şi o transform într-o idee de satiră, apoi caut piesa de teatru cu care o asociez; acesta, poate fi una contemporană, una clasică sau chiar dau special comandă pentru ea. Aşa după cum s-a produs întâmplarea cu piesa- “Țara asta a uitat de noi” comandata lui Constantin Cheianu. Premiera ei s-a jucat la aniversarea XX-a cu ocazia Zilei Independenţei R.Moldova, unde dăm o palmă zdravănă acestor coruptibili, cărora le demonstrăm că nu suntem o ţară independentă, ci una dependentă total. 

V.-Maestre, dvs. de cine credeţi că este dependentă R.Moldova? 

Maestrul Sandu Grecu: R. Moldova, este o ţară dependentă de Rusia încă, ea nefiind vreodată liberă şi independentă. Orice regim pe care l-a avut ţara noastră din 1990 n-a avut autonomie totală, verticalitate şi nici măcar vreo idee clară despre care încotro trebuie să meargă R.Moldova. Politica moldovenească a fost în permanenţă în pasul racului, un pas înainte -doi înapoi. Niciun guvern n-a avut o platformă politică şi n-au dus la capăt vreo idee de reformă, în niciun domeniu, fără excepție. Tot ce s-a făcut a fost printr-un haos de genul “dai că merge”, iar miniştrii au fost amatori şi nu profesionişti în vreun domeniu specific. Reformele nu şi-au făcut loc de discuţie pe mesele ministeriale şi tot ce s-a făcut a fost aşa ca prin ceaţă. 

Singura reforma ce s-a realizat a fost, totuși, cea a lui Maia Sandu, candidat acum la preşedenţie. Ea, de altfel a şi finalizat reforma în educaţie. În rest, nimic nu s-a făcut... Noi am pornit în democraţie odată cu ţările Baltice, iată, dar unde se află acestea şi unde ne aflăm noi..? Doi din trei politicieni de la noi, pe lângă faptul că sunt fricoşi mai sunt şi anti-statalisti, anti-români, anti-identitari. Una spun în campanii electorale, alta sunt ei de fapt... Deoarece, sunt fricoşi față răsăritul care îi înghite.. În mod laș şi făţarnic ei nu promovează identitatea naţională, dar pe care şi-o vântura foarte tare prin nevoile imperioase de-aș prezenta ei necesitatea de a fi aleşi.

Aşadar, R.Moldova este un stat fără identitate, pentru că politicienii cu atât mai puţin n-o promovează.. e tristul adevăr al tărişoarei noastre. Nu există specificaţia nici în constituţie, să se spună exact cine suntem noi!? Se menţionează că noi “vorbim limba maternă”, art.13. E ca şi când ai spune despre tine că eşti “om... poi, nu-i clar că ai fi? Dar cum te cheamă? Este vorba în fond despre o ticăloşenie la scară largă... 

Toate acele programe electorale întocmite aşa de ochii lumii în campanii doar de a minți lumea să-i aleagă, pare a fi cel mai strașnic lucru pe care-l fac, dar după asta, sunt pur şi simplu puse într-un sertar și ăla uitat. Ori acum, pe acest considerent geo-politic iar se încearcă o diversiune de manipulare a maselor şi de captare nedreaptă a voturilor. Nu este principial cum se procedează... 

http://www.rasputin.md/men/10-verbe-ale-lui-sandu-grecu

  V.-Maestre, totuşi, în cadrul acostor alegeri, faptul că poporul își alege preşedintele, n-ar constitui un pas înainte? 

Maestrul Sandu Grecu: Ba da, cum să nu? Însă, toate aceste curente, planuri, promisiuni, tot se dovedeşte a fi deşertăciune. “Programe electorale”? De fapt, e totul o minciună ceea ce fac ei! Mereu amăgesc poporul, care după utilizare este aruncat, amăgit.. nu ştiu, e continuu un cerc vicios! Factorul geo-politic nu este principial şi nu are vreo însemnătate pentru poporul acesta deseori minţit, înşelat... 

Aceste alegeri au un singur scop: - cum să scăpăm statul de căpuşe, de oligarhi? La momentul dat, noi trebuie să ieşim din această captivitate, închidere, limitare sau umbrire, spuneţi-i cum doriţi... De aceea, Maia Sandu are mai mare credibilitate, asta, bine, mai mult în rândul intelectualilor... Ea de va reuşi, va porni această ieşire a noastră din captivitatea vicioasă în care ne-a prins acest sistem. Nu ai cum să vorbeşti de unire, nu poţi să vorbeşti despre geo-politic într-o ţară în care toţi suntem închişi în acest cerc vicios. La început trebuie să fim liberi ca să putem să valorificăm potenţialul existent al nostru, ca popor existent în teritoriul european, de altfel, noi trebuie să autentificăm valorile specifice în acest context, chiar teritorial. Aceştia ce vor veni la vot sunt conştienţi că vor vota contra oligarhilor, contra mafiei cu faţa politică. Acest sistem antioligarhic noi trebuie să-l susţinem şi cine face asta, se vede. 

Da, este un pas înainte faptul că poporul alege preşedintele. A lăsat mult de dorit de când s-a făcut aceasta prostie politică... am militat atunci, fiind în opoziţie, însă... Închipuiţi-vă un preşedinte care nu face nimic, ba sta în umbră, el este un hoţ sau un bandit, dar are bani şi partidul lui câştiga majoritatea voturilor tocmai pentru acest fapt... lasă de dorit... cum ar fi el are tot în mână. Astfel, ei au avut pe primul-ministru, toți miniştrii, și-au pus judecătorii lor, economiştii ș.a.md., tot al lor. Asta e straşnic de rău, echivalează cu instaurarea dictaturii. 

Republica Moldova, încă nici la moment, nu are o democraţie atât de dezvoltată încât să aibe şi să se poată baza pe o republică parlamentară. Eu însumi sunt pentru o republică semi-parlamentară-prezidenţială, deoarece una astfel constituită îmi dă mie siguranţa că există credința în bine, cât și un echilibru. Preşedintele ar fi ales de popor şi este astfel garantul nostru, la fel şi parlamentul după cum şi trebuie să fie. Pe acest inter-dialog al acestor structuri importante ale unui stat democratic autentic mi se garantează mie ca popor, faptul că sustenabilitatea ei prin democraţie este viabilă. În schimb, aşa cum este azi mă tem foarte tare. Dreptul meu ca cetățean este încălcat...! 

V.-Chiar așa nu mi-aș fi închipuit... 

Maestrul Alexandru Grecu: Da...? Dacă se va întâmpla ca preşedintele să fie în continuare o unealtă a acestor clanuri ce au ocupat actualmente R.Moldova, atunci în ea se va instaura cea mai mare dictatură de care n-a avut parte ea încă vreodată...! Izolarea ei totală va avea loc neapărat, în ciuda a ceea ce s-a făcut până acum. Aşa că situaţia este mult mai periculoasă decât o cred unii că aleg ba pe unul, ba pe altul, sau... 

http://www.timpul.md/articol/sandu-grecu-satiricus-va-ramane-in-opozitie-fata-de-orice-guvernare-si-politicieni-24053.html

  V.-Maestre, şi cine credeţi că încurcă această unire, de fapt? 

Maestrul Sandu Grecu: Vorbesc de “integrare” şi nu de “unire”, conștient fiind de cât este departe această unire pe care n-o poate face, R.Moldova în niciun caz, şi nici măcar România... trebuie să fim conştienţi, că nu-i chiar atât de simplu a se face această Unire. În primul rând trebuie să ne integrăm economic, acesta trebuie să fie primul pas! 

Ca să se împlinească Unirea, trebuie ca la cele 35 de procente de unionişti trebuie să se mai adauge ceva. Ar fi posibil doar prin faptul de a convinge 16% din electoratul rus. Aceast lucru se poate împlini prin servicii mai bune, prin libertate, democraţie ș.a.m.d., prin colaborare comună, drumuri bune, nu să strigi în gura mare – ”unire!”- pe când asta trebuia să se împlinească de la sine încă din” 90 încoace... Unii sunt puşi astfel să ţipe ca să compromită totul... mai rău fac, deoarece în acest fel nu este capabilă nici România să facă unirea. Eu sunt unionist, trebuie spus ca să nu se creadă altceva, însă ea nu se va face doar dacă strigi. Dacă se făcea ceea ce trebuie încă din ”90, atunci era de la sine: -prin conectarea la toate reţelele energetice.  

Unii spun că ne încurca Rusia în toate acestea. Greşit! Nu ne încurca nimeni, nici în unire, nici în a realiza rețele de comunicație și relaționare care facilitează unirea de la sine... Nu ne încurca nimeni pur şi simplu!! Ne încurcam noi în frică, în tot felul de concepte grozave... Frica paralizează e foarte cunoscut lucrul acesta... 

V.- Dvs. maestre consideraţi că teatrul “Satiricus” este un fondator de opinie? 

Maestrul Sandu Grecu: Da, este. Toţi politicienii de azi au trecut prin teatrul nostru. Pe timpul comuniștilor se spunea faptul că: “Teatrul Satiricus este unica oază de libertate din Republica Moldova!” Aici veneau ca să-și încarce “bateriile” şi să se exprime liber în acelaşi timp... 

http://arhiva.vipmagazin.md/proiect/Arhive_de_familie.__Istoria_unei_fotografii/

   Am rezistat în timp, ca o cetate în care se producea elementul liberator, care şi pe noi ne-a făcut să rezistăm, dar şi să ajutăm la regăsirea acestui deziderat de către alte persoane. La noi veneau oamenii şi să se încarce, dar şi să se întâlnească cu alte persoane ce gândeau la fel, iar prin interacţiunea aceasta s-au creat prietenii sănătoase. Acum, iată pe 19 decembrie curent, iarăși vom decerna premii politicienilor, dar anul acesta le vom dedica/decerna doar tinerilor, deoarece este o nevoie stringentă de o nouă clasă politică, una absolut proeuropeană, care desigur va înfăptui și va face posibilă mult prea așteptata - Unire. Dar, până atunci misiunea teatrului Satiricus ar fi să creștem o nouă generație de tineri, cetățeni, spectatori și, de ce nu, un electorat mult mai cult! 

Interviu ce se mai afla la: http://confluente.ro/valerian_mihoc_1479923017.html

INTERVIU CU DOAMNA CE ADUCE UN PLUS FRUMOSULUI, DOAMNA LUNGU LENUŞ!

INTERVIU CU DOAMNA CE ADUCE UN PLUS FRUMOSULUI, DOAMNA LUNGU LENUŞ!

Motto:”Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă” -(N.Iorga) „Indiferent de ceea ce poţi face sau visezi că poţi face, începe. Îndrăzneala are geniu, putere şi magie în ea” – W.H. Murray. Arta, adevărata artă a Frumosului nu o ating atâţia pe cât de mulţi ar dori aceasta şi nu doar prin simpla ridicare pe vârfuri sau prin cât mai multele flic-flacurile basmelor ori prin simpla îmbinare a unor cuvinte şi imagini, chiar fiind extrem de frumoase din exterior. Geniul expresiei, nereieşind numai din simpla acumulare de frumos(pe partitură), erudiţie şi/ sau prin respectarea strictă a unor reguli, numai pentru că astfel s-a căutat determinarea unei emoţii scontate. Ba, cu cât “tragi” mai asiduu emoţia expresivităţii în arta ta, intelectual vorbind, fără de trecere prin sfera inimii dacă nu este, ea nesimţindu-se măcar “îngrămădită” acolo, tinde cu atât mai mult să se distanţeze, devenind inexistentă…! Sentimentul artei pure şi al frumosului dacă nu-l simţi tu însuţi, dacă nu trece prin centrul fiinţei tale profunde, cred că este puţin probabil să poţi al corupe să stea ‘cuminte’ în opera ta de artă. Mai ales arătându-te ‘forţos’ pe cât de mult ai reuşit să faci aceasta, înmulţind şi eforturile pentru demonstrabilitate, îţi va demonstra însăşi emoţia cât de bune şi fireşti sunt aceste eforturi, deoarece frumosul caută puritatea sufletului, vibraţia inimii ce o îmbrăţişează de la prima privire şi autenticitatea. Astfel tot felul de împrumuturi justificate doar prin raţiunea că vei aduce o anumită idee la împlinirea scontată (nu-i vorba), anume la acea perfectiune a ei pe care o prevezi, câte “forme fără fond” nici nu ar mai fi atunci, folosind acea vorbă a Marelui Poet! Desigur însă, că toate acestea le vom aprofunda cu doamna, Lungu Lenus, care prezintă în toate activităţile dânsei dimensiunile omului frumos, dar mai ales vom observa lumina sufletului ce e străbătut din toate unghiurile de arta autentică a plămădirii Frumosului. Vă mulţumesc de acceptul de a vă intervieva, doamnă! V.M. -În primul rând, fiind foarte curios de acest aspect, cum a apărut ideea concursului organizat de dvs., respectiv de revista pe care o conduceţi, şi cum a luat amploare? Doamna Lungu Lenuş:Cu placere! Referitor la întrebare: din verva iscată de gânduri s-a născut ideea concursului . De regulă ce visez noaptea fac ziua. Competiţia a cuprins mai multe secţiuni: Poezie, Proză, Eseu, Interviu. Nu mă aşteptam să fie atât de mulţi concurenţi, dar şi creaţiile primite au fost de valoare. V.M. -Au fost nişte etape parcurse până la finalizarea concursului? Cum s-a reuşit depăşirea eventualelor dificultăţi, distingându-se în acest sens motivaţia puternică de care sunteţi în general animată? Doamna Lungu Lenuş:Împreună cu membrii colectivului de redacţie ne-am propus să aducem cultura mai aproape de sufletele semenilor noştri şi să creăm o comunitate a iubitorilor de frumos. Pot spune că Revista Chronos invită cititorul într-o călătorie în lumea artelor vizuale, a prozei, poeziilor, interviurilor, jurnalelor, reprezentând orice zona a culturii. Scriitorii şi oamenii de artă sunt purtătorii flăcării spiritului şi culturii româneşti, ce luminează drumul şi face să rodească fructele acestui neam prin dăruire necondiţionată. Revista am gândit-o că pe o nouă reprezentare de cultură universală născută la ţărm de mare, acolo unde nisipul se împrăştie pe sub val prin vălul care îmbrăţişează sclipirea apei, şi transformă umbra tălpii în litere. M-am gândit că pe ţărmul umed atins de o “Peniţă de aur” vântul va adia înălţând cuvântul în valuri uriaşe într-o atmosferă de iubire pentru literatură şi cultură românească, ancorând din “Revista Chronos-Peniţa de Aur”, făcând sufletele interesate să vibreze. V.M.- Se distinge că aveţi mai multe idei, ce le puneţi în practică în secunda următoare prin abilităţile manageriale pe care ca un autodidact vi le-aţi format, urmărind îndeaproape etapele prevăzute din start, chiar odată cu apariţia planurilor ce vi le-aţi făcut, apoi se pare ca le aduceţi la un bun final împlinit; asemeni mamei ce naşte un copil, probabil, se îngrijeşte de el pe parcursul vieţii lui, conducându-l apoi spre un happy end?! Doamna Lungu Lenuş:Da, am multe proiecte dintre care doresc pe lângă revista să scot şi un Almanah “Cafeneaua Taifas Literar” ce va conţine rubrici din toate domeniile. Încerc să îmbin utilul cu plăcutul. Sunt hair-stilyst şi am salon de înfrumuseţare, care desigur nu este numai pentru dame , e şi de bărbaţi. „Reprezentanta sexului frumos, care ştie că arată bine, emană încredere şi siguranţă. Ea merge cu capul ridicat, şi chiar ai impresia, că prin stilul de a merge are o mândrie deosebită.” Aceasta tema se mai poate gasi atat pe profilul de facebook, cat si pe pagina: https://www.facebook.com/pages/Totul-despre-frumuse%C8%9Be/840873312596135?ref=profile V.M.- Exact! Dumneavoastră sunteţi şi hair-stylist, având propriul salon pentru înfrumuseţarea femeilor, deşi completaţi că nu a-ţi refuza niciun un bărbat care doreste şi el să beneficieze ..:)) mă întreb, totuşi, în ce mod se contopeşte frumuseţea feminină de care aveţi grijă să existe, cu frumosul artelor, în speţă frumosul exprimării prin poezie şi orice alt înscris pe care la fel de bine il înfaţişaţi? Doamna Lungu Lenuş:-Am făcut academia de Hair- stilyst şi îmi place să creez… Mai activez printre picături şi ca PR fashion. Am o revista despre frumuseţe. Pun suflet în tot ceea ce fac şi fac din plăcere. Frumosul…? Frumuseţea – este o combinaţie armonioasă între culoare, formă, textura şi conţinut. Există un etalon al frumuseţii, dar, precum gusturile în artă, îmbrăcăminte, muzică şi literatură, imaginea exteriorului frumos cu timpul se schimbă. Astăzi, poate, mai mult că oricând, nu ne impresionează asemănarea cu idealurile recunoscute şi ne atrage mai mult deosebirea de aceste idealuri. Conceptul de frumuseţe, existent în trecut, încetul cu încetul e înlocuit de un nou concept, un ideal mult mai accesibil – o frumuseţe mult mai reală, mai pământească, care aduce mult mai multă satisfacţie frumuseţii noastre. Însă înainte de toate, frumuseţea, înseamnă o piele sănătoasă. Pentru a obţine un rezultat dorit, trebuie să ne dedicăm total îngrijirii exteriorului, folosind diferite preparate cosmetice. Frumuseţea – nu e pur şi simplu dorinţa de a arată bine, dar mai degrabă e experienţă, care permite femeii să se mândrească de calităţile, care o deosebesc de alte femei. Nu vorbim doar despre exteriorul femeii, dar despre sentimentul unic de percepţie al vieţii de căatre fiecare persoană în parte. V.M.-Sunteţi o admiratoare şi o creatoare incurabilă a Frumosului, dar foarte modestă cred că am putea completa! O mică prezentare a dvs dacă ne-aţi putea face? Doamna Lungu Lenuş:-Despre mine ce îţi pot spune…? Sunt un om normal, modest da, încerc să ajut mai din umbra, deoarece, ce ajutor ar fi dacă ajuţi doar pentru o imagine? Sunt o femeie împlinită , am o familie frumoasă care mă ajută şi mă susţine în ceea ce fac. Este greu să împărţi timpul între familie, muncă şi proiecte, dar cred că reuşesc. Am urmat academia de Hair- stilyst, după cum ziceam, având multe preocupări în domeniu. În timpul liber mai scriu articole, interviuri. Am şi cărţi de autor, am apărut în ziare şi reviste. Dar e mai bine să nu mă laud eu ci alţii să aprecieze munca mea. Ca planuri de viitor ar mai fi faptul că vreau să scot un al doilea volum despre frumuseţe. Despre îngrijirea părului şi a tenului, etc. . Apoi, ar mai fi pentru a nu ne opri în loc, deoarece aşa cum am zis în articolul “şi părul face riduri…” “Timpul nu se opreşte în loc, aşa cum sunt multe persoane visează, iar organismul şi mai ales pielea se degradează odată cu trecerea anilor…” V.M.-Cam se distinge de la distanţă modul dvs. de a fi mai ales altruistă, în ciuda atâtor activităţi cotidiene pe care le împliniţi cu succes, iar dacă ne-am gândi prin prisma celor spuse de dvs. că idealul de frumuseţe a femeii moderne se constată mai ales la acele femei active, cred că v-aţi autoinclus! Ar mai fi ceva de adăugat? Doamna Lungu Lenuş:Da, faptul că nu mă consider întocmai aşa, fiind o creatoare de frumos…! Dar eşti drăguţ, mulţumesc! Comentarii? JFie că sunt ereditare, ori o problemă temporară a organismului sau pur şi simplu semne de oboseală, cearcănele, micul nostru coşmar cotidian, pot fi „păcălite”. În mod normal, pielea din jurul ochilor este mai întunecată. Acesta este şi motivul pentru care folosim farduri mai întunecate în preajma genelor… V.M.-Pentru că tot sustineţi in multe feluri Frumosul, respectiv pe acela al reprezentantelor sexului frumos, dvs. ce credeţi, există egalitate intre sexe la ora actuală? Cum s-ar putea realiza, dacă ar avea vreun real folos aceasta, totuşi? Doamna Lungu Lenuş: Pe această temă ar fi multe de discutat. Femeia este concurenţa caracterului masculin. Să fii femeie este o provocare, egalitatea dintre femei şi bărbaţi trebuie recunoscută şi respectată. Principiul egalităţii sexelor impune acceptarea şi valorizarea diferenţelor dintre femei şi bărbaţi cu diversele roluri pe care le joacă în societate, ceea ce implică distincţiile proprii femeilor şi bărbaţilor, referitoare la clasele lor sociale, opiniile lor politice, religiile lor, etnii, rase sau preferinţe sexuale. Uneori egalitatea mai provoacă şi depresii în rândul bărbaţilor. De-a lungul timpului sexul bărbătesc a dominat societatea iar femeia era trecută pe plan secund. Femeile îşi aduc aportul într-un mod diferit faţă de bărbaţi. Femeia are un rol important şi în cadrul familiar…se mai spune că bărbatul este capul familiei şi gâtul ar fi femeia. Dar ne întrebăm dacă nu ar fi gâtul, capul ar cade? Din anul 1957, egalitatea dintre bărbaţi şi femei a reprezentat unul dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene. Femeia în trecut era conştientă: în loialitatea faţă de ceea ce este şi nu în imitaţii, exhibiţionism sau alte modalităţi ieftine de atragere a atenţiei. Din acest punct de vedere există în istorie modele feminine remarcabile. Feminismul reprezintă o mişcare pentru a câştiga cât mai multe drepturi şi avantaje, femeia modernă acţioneză împotriva firii ei care-i indepărtează fericirea, se luptă în interior cu sine… de anulare a nevoilor fireşti de tandreţe, ocrotire, maternitate, etc. Prin egalitate se înţelege nivelul egal de vizibilitate, autonomie, responsabilitate şi participare a celor două sexe la/în toate sferele vieţii publice şi private. Noi femeile nu vom rămâne în urmă; vom atinge o treaptă încât vom fi considerate ca având cel mai înalt rang al umanitaţii, ne vom implica în toate problemele. Cu certitudine femeia va opri ostilitatile dintre oameni. În trecut femeia era guvernată de bărbat care domina femeia. Dar balanţa se schimbă, deja forţa îşi pierde importanţa iar agerimea mintii, intuiţia şi calităţile spirituale de dragoste şi slujire, femeia este tot mai puternică. De aceea noua epocă va fi mai puţin masculină şi mai patrunsă de idealurile feminine. Mă opresc aici deoarece intrăm în alte subiecte de egalitate pe teme politice, strategii, drepturi fundamentale, sondaje etc. Câteva articole semnate de doamna, Lungu Lenuş : “si parul face riduri Timpul nu se opreste in loc, asa cum multe persoane viseaza, iar organismul si mai ales pielea se degradeaza odata cu trecerea anilor. Pocesul este ireversibil iar expertii din domeniul frumusetii au inventat tot felul de produse care sa incetineasca si sa amelioreze efectele imbatranirii. Cu atatea cosmetice si tratamente pentru mascarea ridurilor si intinerirea pielii, specialistii nu mai au ce inventa. Asa ca, s-au gandit ca nu doar tenul imbatraneste ci si firul de par si, astfel, a inceput lupta pentru crearea unor produse care sa revigoreze podoaba capilara atat de importanta. Simptomele parului matur Expertii de la Dove precizeaza ca, odata cu inaintarea in varsta, parul se subtiaza, devine mai rar, datorita reducerii in diametru a firului de par. Este de asemenea lipsit de volum pentru ca procesul de crestere a firelor noi este mult incetinit si parul nu se mai regenereaza. O alta cauza poate fi si reducerea secretiei de sebum la nivelul scalpului ceea ce face ca firul de par sa fie fragil si sa se rupa mult mai usor la periat. Toate aceste schimbari au ca rezultat o podoaba capilara uscata, fara stralucire si foarte greu de aranjat. Dove recomanda folosirea produselor special create pentru intinerirea si reconditionarea firului de par, ca de exemplu samponul si balsamul ProAge. Masti regenerante pentru parul matur Jane Barnett, persoana care se ocupa cu analizarea parului si a scalpului pentru firma Kérastase, precizeaza ca, pe masura ce imbatranim, metabolismul nostru incetineste, iar efectul consta in schimbarea aspectului atat a firului de par cat si a pielii capului. Aceasta se deshidrateaza, ca urmare a cantitatii scazute de sebum, in timp ce firul de par se usuca, devine tern si fara volum. Regenerarea celulelor la nivel capilar scade, micro-circulatia este incetinita, iar toate aceste efecte se resimt asupra parului care creste fragil si subtire. Jane Barnett recomanda o buna hidratare a scalpului care implicit va duce la regenerarea celulelor si la o crestere frumoasa si sanatoasa a firului de par. In consecinta, o data cu inaintarea in varsta, si parul are nevoie de o atentie speciala. In afara de gamele capilare anti-age, parul matur are nevoie de produse de ingrijire nutritive, pentru par uscat, care sa splineasca secretia scazuta de sebum.Pe langa sampon, balsamul nu trebuie sa lipseasca din ritual de ingrijire cotidiana. De doua ori pe saptamana, balsamul poate fi inlocuit de o masca de par cu efect regenerant. In cazul parului matur, cele mai eficiente produse de ingrijire sunt cele nu necesita clatire si raman pe par. sfaturi pentru ingrijirea parului Coafura reprezinta unul dintre atributele definitorii ale feminitatii. Orice femeie si-ar dori sa aiba un par cat mai frumos, des si stralucitor, care sa-i alunece in cascade matasoase pe umeri. Factorul genetic are, insa, un cuvant important de spus si nu ai cum sa i te opui: parul tau are firul prea subtire, este fin si fragil, nu se aseaza aproape niciodata asa cum ti-ai dori… Ce poti face? Sa te tunzi scurt? Din fericire, exista cateva alternative si metode pentru a-l ingriji si a-i conferi stralucire si volum. In majoritatea cazurilor, firul subtire se caracterizeaza si printr-un exces de sebum. Aceasta explica faptul ca iti este aproape imposibil sa-ti aranjezi parul asa cum ti-ai dori si folosesti produsele pentru coafat in exces. Rezultatul? Parul se „incarca”, devine lipicios si te indepartezi si mai mult de aspectul pe care iti doreai sa-l obtii. Cel mai bine este sa te speli pe cap mai des, folosind sampon special pentru acest tip de par. In cazul acesta, balsamul nu reprezinta o solutie – de fapt, este contraindicat si daca vrei neaparat sa folosesti un astfel de produs, alege unul pentru volum. Acest lucru este valabil si in ceea ce priveste alegerea samponului, intrucat produsele pentru volum au, de regula, si efect de inhibare a secretiei seboreice. Nu aplica insa balsam la radacina parului, ci numai la varfuri. Odata cu sosirea anotimpului rece, parul nostru are nevoie de o ingrijire deosebita, avand in vedere ca factori precum gerul, ploaia sau vantul ii pot afecta sanatatea, iar ulterior acestea duc la caderea lui. Ce trebuie sa faci e sa respecti cu strictete ritualul de „beauty”, adica sa nu sari peste balsam sau o masca saptamanala, sa ii pui din cand in ulei hidratant la varfuri si sa alegi intotdeauna produsele care ti se potrivesc tipului de par. E bine ca in sezonul rece sa te folosesti mai mult decat de obicei de elemente de hidratare cand vine vorba de ingrijirea parului, avand in vedere ca temperatura scazuta il usuca peste masura.