EMINESCU - ”Voievodul Stejar!" al limbii Române

Multe trec şi multe vin, nu chiar fără suspin.. 

Cum şi aste râuri trec pe-un cer, nu fără chin, 

Munţii şi câmpiile, dealurile şi iasomiile, 

Cântecele de doine şi Domnii cu vitejiile, 

Tot ce-i străbun şi stabil pe acest pământ, 

Ce-i mai Bun pe-aici, senin, umil şi Sfânt, 

Toate ne-amintesc de Seninul fără teamă, 

De schimbau actorii-n scenă dintr-o „gamă”... 

Trecut-au anii peste noi, dar de El încă se zice, 

Fameni duioase mistere n-au cum să despice, 

Nici a se dezice de Dorul ce ne mai cuprinde, 

De-al nostru Emin, Iubirea n-au cum a o stinge, 

De unde El sus a înălţat-o n-au cum a prinde, 

Că nu mai au sete şi nici suflet de-al vinde, 

N-au cum a cuprinde ce pe El din şes îl mişca, 

Poveşti, eresuri ce țara asta n-o să mai dea... 

Gânduri ce-n fruntea-i de copil ÎL însenina, 

Cu-nțelesuri pline de-nţeles, la alţii o povară, 

În urmbre ce mințile pe-acesti mulţi împresoară, 

Cu idei ‘mari boicotare în aşchii de om scoboară, 

Nu doar din al tainicului Dor de-ai tăi, de ţară, 

Ci de-al banului foc, prin ce Dorurile-şi uscară, 

În flăcările iadului, prin fundul lui să moară

Meargă, să nu se mai arate fără să-i doară...

Trecut-au anii, dar tot pe buze româneşti se află, 

Parveniţii şi asupritorii chiar toţi subiţi - să fiarbă, 

Iar când mai bate clopotul poleit Unirii cu aramă, 

Chiar şi numai din suflete să dispară orice vamă, 

Să simtă orice român care îi e şesul şi simţirea, 

Din spiritul Eminescului în haru-i dumnezeirea, 

Să-L declame Preşedinte onorific pentru români, 

Să n-aştepte ”ploaia de la cei cosmopoliți și haini... 

Grafica si model de imagine: d-l Mihai Cătrună 

Vă mulțumesc!  

Cateva pagini dintr-o carte veche ce vorbesc despre viata poetului.