Dragostea.. ohh,Doamne, se găseşte atât de greu,
Odată găsită de nu eşti cu ea o pierzi mai mereu..
Tu Doamne plantezi în suflet pe cel ce ce-i ales,
Însă, numai Tu şti câte omului în suflet i se-nghes..
E o fiică a Domnului fermecătoare, cât Delicată
Ce a avut o viaţă cam grea cu prea mare erata,
De cum am văzut-o mi-a plăcut aşa de mult,
Că inima nu se mai poate duce la un consult
Iubirea adevărată cât de imperativă
Îşi trage seva din energia instinctivă,
Din Armonia universului ce-şi caută
Izbăvirea şi-n Sinea celuilalt o salută!
De- ar putea Iubirea să fie socotită,
Căci tot de naivitate este umbrită,
Tot de imboldul ei eşuat ar asculta
Şi, niciodată de ce spunea şi logica..
Dă-mi Doamne mie Frumoasa minune a Ta,
Să am grijă de Ea, să-mi fie Steaua mea!!
Să-i fiu mâna ce-o protejează, călăuza,
Să-i fiu braţul ce-o susţine, iar ea fie-mi Muza,
Cum şi e, insa fie-mi pe timp îndelungat,
Căci eu alta fericire nicicând nu am aflat..!
Orizontul ochilor mei e dulcea Ei privire
E o bucurie colosală, toată o cântare!
Dar, simt pustiul dacă este ofensată
Cum şi vreau să-i ofer iubirea toată
Ce o am.. chiar prea bine păstrată
Pentru Soarelul meu complementar,
Ea cu fiica ei - Universul meu total!!
Când mi-ai dat Doamne să simt ce a simţit,
Mintea cu adevărat mi s-ancolacit/zbârlit,
Cât poate iubi un om, iar acel un mare prost,
Ce tot încearcă să-şi motiveze cu “folos
“Slăbiciuni de mincinos cu suflet “anost,
Doar cu “aspiraţii pentru trupu-i blegos..
Să vezi aşa fata ce cu laptele aduce
Să nu te gândeşti oare la un pupic dulce,
La acea îmbrăţişare caldă, si candida,
Aşa cum îi e Sufletul ei cu ce o alina?!
Pe chip şi aşa obrăjori pufoşi, celeşti,
Să nu vizualizezi cum îi smotoceşti?
Dă-mi Doamne mie femeia ce-o iubesc,
Ca-n Sufletu-i candid Flori sublime-i cresc!
Acoperă-i, te rog, scăpările din naivitate,
Luminează-i ochii într-a cea - cecitate...
Să-i fi Tu Doamne făclia în drumul ei,
Caci ce poti nu pot..Tu în faţa ei să stai,
Că-i prea credula-i şi crede pe oricine
Unu-i explica "durerea din a lui micime..
S-aibe folos nu ca oricine
Dă-mi-o Doamne c-o iubesc prea mult,
Până la ea că eu pot atât, nici n-am ştiut,
Tu-mi cunoşti inima, ce este ca şi a ei,
Dă-mi Iubirea-i şi poţi să-mi iei ce vrei..!
În picături cumplite, în vise şiroite o văd,
Tu în suflet ce-ai plantat nu e prăpăd
Mi-o înfăţişezi şi când răscolit nu vreau,
Vreodată "mut alături ca să-i mai stau..
Dar, e toata Iubirea ce n-am avut..!
-Bărbatul ce iubeşte întâia dată profund
Speranţele vieţii fericire I se cufund,
Femeia iubită în ochii lui înfloreşte
Şi toate ale ei prin iubire izbândeşte!!
https://confluente.org/valerian_mihoc_1601206480.html
http://armoniiculturale.ro/2020/09/27/da-mi-doamne-mie-minunea-ta/