PASTE FERICIT!!!!

(Sărbătorirea Paștelui fiind o aducere aminte a evenimentelor istoriei mântuirii)

Fecioara - Maica Crucii

Lângă o cruce rece şi prea semeaţă,
La poalele-i se distinge o plânsă faţă,
Ea e Maria, mama lui Isus Christos,
Se uită-n sus și-l vede rănit până la os..

Ce-ar mai vrea rănile să i le îngrijească,
Dar nu înţelege aşa mare năpastă,
Cu toate că Fiul ei a făcut un mare bine
Răsplătit fiind cu aşa maleficiune...

Cum nu spera că de la Domnul va naşte,
Nici nu credea că toate ororile Îl va paşte
Şi stă lângă cruce ca o umbră spulberată
Se gândea ea:"oare nu a fost binecuvântată?"

Se tot întreba şi vroia pe el să-L aline,
Viaţa din nou pe chip Lui să i-o anime,
Să se suie ea pe cruce în locul Fiului,
Însă, doar acolo o lăsau dracii pustiului!

Simţea orice rană a „pruncului” Isus,
Ca şi când ea ar fi fost pe cruce sus,
Dar cum tot rumegând gândul salvării
Se trezi într-o durere mai a dezintegrării..

Un soldat în coaste-i o suliţă îi înfipse,
Inima lui Isus aproape i-o lovise,
Se prăbuşise..durerea asta deja o nălucise,
Iar mintea-i ca s-o protejeze, o înnebunise...

Dar, câtă bucurie Fecioara a încercat
Că după atâta durere inima i-a explodat
Putea să-i fie fatală și fericirea ce a inundat
Inima de Mamă ce şi-a văzut Fiul Înviat!!!

 Să nu uităm prin câtă suferinţa Isus, ce s-a făcut fratele nostru după mare-i dragoste de Dumnezeu, ne-a răscumpărat de păcatul strămoşesc. Să nu uităm că ne-a eliberat de vină imperceptibilă ca să ne putem mântui dacă ne căim, să scăpam din mrejele neputinței...
  Să nu uităm marea bucurie ce însoţeşte acest eveniment, viața întreagă a Domnului Isus plină de învățăminte și mai ales de Învierea Lui. Că și noi putem învia precum EL.
  Însă, pare adesea că oamenii uită motivul acesta impresionant şi sa dea curs la ceea ce fac de obicei -- nu ratează „orice motiv de bucurie” şi se bucura grav, făcând jocul necuratului prin mercantilism, distracţii nedemne, pierderea sensului Sfântului Paste, uitarea de sine şi invitația lui Isus la înviere şi mântuire prin învingerea forțelor negative care ne împresoară la tot pasul.
 Ceea ce este mai culmea fiind faptul că noi nu avem de răscumpărat păcatele lumii, ci doar pe ale noastre "mici". Nu avem o misiune atât de impresionantă și  culmea nu avem de suferit până la sânge precum EL. Ci, numai cu o mică dorință de schimbare, păcatele noastre se șterg și vom învia căci așa a promis Domnul.
 Deoarece

 ISUS CHRISTOS A ÎNVIAT!!